Eu..., îmi iubesc Partidul meu!
El..., s-a născut, din treiul greu,
Spre bine a luptat, mereu,
El..., anii surzi și ticăloși,
Cu domnii cruzi și mincinoși,
I-a spulberat, ca pleava-n vânt,
Și drepte legi, acuma..., sunt,
Pentru cei...
Slăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
Cât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.
Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...
Stă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
Mii de versuri, bat aripe,
Ca să prindă vieții, clipe!
Eu..., le scapăr vremi, din ape,
De-ntuneric..., să le scape!
Sar..., din gânduri, sclipitoare,
Versuri..., pline de candoare,
Eu..., le prind sensul, anume,
Să vibreze-n...
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.
Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste....
De când eram școlar,
am prins a stihui...,
gânduri,
Dar, niciodată,
n-am scris,
gândul pur.
Când îl citeam,
în ritmul slovelor,
părea..., un străin,
palid și rece,
frate..., vitreg,
gândului pur.
Dar...,
oameni...
Ca o febră recurentă,
Zorul, bântuie în zile,
Lumea, măsoară atentă,
Verbul trecerii în file.
Aburesc copiii colinde,
Măiestrite-n limbă clară,
Bucuria țării prinde,
Un contur, de primăvară!
Eu sunt, cărarea unui deal,
Ce suie către munte,
Ecou, zorit de ideal,
O trecere, pe punte.
Eu sunt, argintul unui val,
Sclipire scurtă-n zare,
Din universul meu, banal,
Un cânt, în lume sare.
Eu sunt, norocul unui ins,
În...
Dacă..., clasicul etern,
În lumina ta, îl cerni,
Printr-o lume de moderni,
Nu cumva..., ești nou etern?
Din dumbrava vieții mele,
A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.
Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri, din iubire,
Fără nerv, la despărțire.
Omenoșii greieri, ies,...
Cei adulați acuma, mâine,
Vor sucomba, în carul timp,
Când cerberul, eternul câine,
No să-i primească în Olimp.
Căci gloria, în veci nu iartă,
Măsluitorii de talent,
Și nu există-n lume, artă,
Să le ridice, monument.
Din cercul unor, vagi ecouri,
Ispite vechi, mai dau târcoale.
Dar, cerul, e secat de nouri,
Adio-n lanul meu, cereale.
Vai...! Buruieni pe orice brazdă,
Buiace, cresc, și-mi spun pe nume,
Cu anii, toate mă vor gazdă,
De-aș fi...
O ceață densă, vineție,
Posacă, ca un biet arici,
Coboară, ca o erezie,
Din capul, unor venetici.
Pădurile, adânci, par moarte,
De jocul tulbur, delirant,
Când clipele, se sparg deșarte,
De steiuri sure, de versant....
Aș vrea, să fiu, un ger polar,
Să-ngheț minciuna-n fașă,
Să nu mai fie-n lume far,
Și la săraci, nănașă.
Aș vrea, să fiu vulcanul viu,
Să-i torn în plete, lava,
Ca sub acest, divin sicriu,
Să-i piară-n lume, slava.
Ca omul bun și darnic,
E tot pământul țării,
Podoaba lui, frumoasă,
Mereu, e-n devenire.
El, suie din mândrie,
Carpații-n largul zării,
Și zarea, o coboară,
Pân' la limanul mării.
Și tremură de ciudă,
Când, nu-i dăm,...
Unde..., să rotească, steaua mea prin aștri,
Ca să lumineze, cer, cu ochi albaștri?
Unde..., să mai cadă, raza ei curată,
Ca să primenească, lumea întinată?
Unde..., să străbată, codrii cu izvoare,
Să reînflorească, dragostea-n cărare?...
Ne știe, astăzi, lumea, dar mâine-o să ne-admire,
Cum anii grei, de fapte, i-am dus, chiar peste fire.
Popor, făr' de prihană, e prisacă, de iubire,
Cu cântece, la strană, și-n oameni roire.
Cu marea la picioare, și cu Carpații, frați,...
Nor, albind albastrul zării,
Lira mea, încet străbate,
Chiar de ești luceafăr mării,
Nu-i bine, în singurătate.
Valuri, oricât sunt de valuri,
Nu-s decât, furtuni pe gânduri,
Chiar când, leneșe bat maluri,
Legături au, în...
