Cine știe taina lumii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea humii,
Flori de dor și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla-n firul suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine pătimaș de-abise,...
O, Prometei ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când picură senin din stele,
Iubirea lumii să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Pot stinge nervul vieții-n oase,
Izvorul lacrimii în gene!
O,...
Îmbietore-ntinerești,
Meleagul nins de bătrânețe,
Crăiasă dulce ca-n povești,
În straie verzi când dai binețe!
Din codrii vremii suni cântări,
Și-n plaiuri marșuri de mioare,
Și-n-nobilezi cu-mbrățișări,
Cu argintiu muiat în...
Submarinul țării noastre,
Prinde stele-n periscop,
Perle-n apele albastre,
Zarea lumii dintr-un plop!
Și roind seninuri minții,
Din imensul omenesc,
Stinge clipe suferinții,
Și dureri ce umilesc!
Un astm îmi chinuie duios,
Tot sensul existenței mele,
Dar eu sărman neputincios,
Mai sper să urc până la stele.
Deși mi-e greu să mai colind,
În lume sfinte idealuri,
Eu pasul vremii mi-l întind,
Să urc până nu cad în valuri!
De la o vreme uit pe drumuri,
Alaiuri gândurilor clare,
Speranțe luminând tărâmuri,
Din lumea mea spre altă zare!
O minte slabă îmi tot seacă,
Comori de vise și lumină,
Iar lumea-mi risipită joacă,
In jurul meu ca-ntro ruină!
Drumul meu săpat în piatră,
Șuieră sub mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Dureros să te revolți!
El se pierde-n oarba lume,
Mângâiat numai de vânt,
Căci nu vrea, acum, anume,
Viu, nemuritoru-i cânt!
Adormit subtil de gânduri,
Văd o lume neștiută,
Pe când sufletul afară,
Pe o bancă de aseară,
Cu alt suflet care-l știe,
Logodindu-se în taină,
Sorb imensități tăcerii!
Miezul nopții cerne stele,
Peste creștete bălaie,
Până-n...
Eterna clipă-ncepe lumea,
Limanul lumi-aceiași clipă,
De-aceia mi se pare vremea,
Delir pe-o singură aripă!
Orașul tinerei livezi,
Sublim în ramure de stei,
E-o lume-n care întrevezi,
Boirea altor bravi Antei!
Sub arca lui ce-i visătoare,
Iubirea naște din dorinți,
Eterna lumii înălțare,
Ivită dintre suferinți!
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Neștiința bate-n praguri,
Noi gândiri imperiale,
Ifose hapsâne-n ranguri,
Vor sublime osanale!
Mutre acre-n vorbe zee,
Când ne dojenesc subtil,
Parcă-s vânturi alizee,
Pustiind dune doctile!
Ce-i mai trist că fac senzații,...
Banalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Mă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
Din margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
În sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte!
Cu ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O, lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragostea de prunci părinții!...
Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarea frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării!
Mi-i dor să-l beau chihlimbariu,
Din via vârstei fără moarte,
Să mă îmbăt de timpuriu,
Uitării care mă...
Fantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
Toți suntem în mari primejdii!
Siguranța n-are loc,
Numai patima nădejdii,
Arde viselor noroc!
Ce sublim e visul lumii,
Când iubirilor lăsat,
Frânge rugul anatemii,
Și dureri ce-au apăsat!
Toți suntem în mari primejdii!...
Nu te iubesc pentru că sameni,
Cu tot ce-i lume pe pământ,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui spre ce nu sunt!
