Și e, un timp, neîndoios,
Când trebui să se spargă,
Un vis, din fașă bătăios,
Demonic, cum aleargă!
Și e, un sclipet, pân' la cer,
Un ev, de lume nouă,
Când, toate negurile-i pier,
În trandafiri, cu rouă!
Și e, un freamăt din...
Moarte tot adună,
Lut, în văgăună!
Cine schimbă fața,
E doar pururi viața,
Oamenii sunt mulți,
Mulți, să-i tot asculți,
Dar, exist-o lume,
Rea din fire-anume,
Hâdă, ce nu curmă,
A durerii urmă!
Aruncați războaie,
Cum zvârliți...
Cumplit, o arșiță m-apasă,
De cad adesea în delir,
Tu..., tinerețe radioasă,
De ce tot cați..., spre cimitir?
Oricum, mă ție încă soarta,
Să pot și eu să împlinesc,
Desăvârșirea mea în artă,
Și ce mai pot, să-ntrezăresc!...
O lume-n mine a căzut,
Din patima iubirii,
Ca în oceanul nevăzut,
O flotă, răzvrătirii!
Amarnic, Doamne, m-a durut,
Prietenia, care,
Cu cât mai nobilă, s-a vrut,
Azi, nu mai e nici zare!
Sfinte patimi, de iubire,
Suferiți, din bunătate,
Dar, când dați în fericire,
Străluciți, numai păcate!
Nu cătați, în altă lume,
Bunătatea fericirii,
Mulțumiți-vă cu-n nume,
Lângă voi, plin de iubire!
Depărtarea, ca și marea,...
Unii..., au suit la ceruri,
Când era lumea, barbară,
Alții..., au creat misteruri,
Când ni-e lumea, nouă..., iară!
Eu, sărmanul, duc povara,
Pătimașelor mistere,
Nestatornica-mi vioară,
Ține ritmul, după ere!
Firave fire, de 'noire,
Animă..., restul vieții,
Ca florile de busuioc,
Visarea..., tinereții!
Iar eu, duios cu visul meu,
Privesc senin..., clepsidre,
Uitând, că mă golesc, mereu,
Necunoscute..., vidre!
Venim..., trăim...,...
Ai venit, tiptil, iubire,
Te-ai lipit, cum e mai bine,
Căci bolnav, de fericire,
Cine-n lume, nu-i ca mine?
Dar, te-ai dus, sfântă simțire,
Cum se duc, vorbe deșarte,
Astăzi, cauți, o iubire?
Eu, te caut, pân' la moarte!
Noaptea, visul meu aleargă,
Înfășat în umbre clare,
Fie, dezmierdând o dragă fată,
Fie, ocolind un soare!
El, din tulnice stelare,
Buciumă spre lume vise,
Trecând praguri, solitare,
Și ferești ce stau deschise!
Eu, atras de-a...
Mi-i sufletul atât de mic,
În dimineața asta clară,
Ca visul bietului calic,
Flămând dormind mai decuseară!
Dar mă alin c-un vis ușor,
Că dor cu dor, reface-o culme,
Nesățiosului amor,
Rătăcitor prin lume!
Câte trec în lume vicii,
Nu-s în fond decât delicii!
De când lumea le sfidăm,
Și de-atunci le și gustăm!
Unii sunt care se jură,
Uneori și pe scriptură,
Că le dă în cea pustie,
Dar năravul, cum se știe,
Din păcat, crește o mie,...
Îmi pare că trăiesc pe-o mare,
În care valuri bat iluzii,
Furtuni când vin, abia-s în stare,
S-aline-n țărmi uitați confuzii!
Vechi amiral, eu stau la cârmă,
Sî-ntâmpin vremi ce au să vină,
Apoi le leg cu câte-o sârmă,
De gândul...
Când ies din casă, mai privesc,
Zâmbind, oglinda matinală,
Și parcă mai întineresc,
Și parcă, mă-ndrăgesc, cu fală!
Dar, când la prânz, vin ostenit,
Din multe ploi, ori din lumină,
Eu, scad, din ce-am îmbătrânit,
Durerii, care mă...
Lumea pare veșnic altfel de cum este!
Dar în sine toarce unica-i poveste!
Cine-o înțelege, și-i citește-n taine,
Aibă doar o grijă: să-i preschimbe haine.
Căci în goliciunea-i de splendori vizate,
Poartă cu mândrie veșnice păcate!
O..., Românie, țara mea!
Tu pentru mine ești unica minune!
Or fi în lume, țări mai mari,
dar tu ești pentru mine, însăși viața,
căci viața mea, din tine curge!
De m-ai chinui tu țara mea,
eu tot te iubesc, căci voi bea cu tine,
cel...
Sub zidirea sfintei Golii,
Mândră, crește o parcare,
Sfinții umezi, roși de molii,
Nu mai pot ieși la soare!
Palizi, triști, cu fețe trase,
Nu mai știu nici o credință,
Îndrăgiți cu fumuri grase,
Morții trec făr' de credință!...
Ce vie-mi pare, sfânta vreme,
Când ne-ntâlneam, până și-n zori,
Când ne feream sfioși de lume,
Și ne-ndrăgeam, neștiutori!
Și cum sorbeam încet cu vremea,
Uimiți al dragostei șuvoi,
Ce fericită era lumea,
Și cine mai era ca noi!...
Eu poate încă am să-ncerc,
Să-nvârt rotița lumii,
Să mai adaug, încă un cerc,
În pomu-nalt al vremii!
Eu am să-ncerc, căci nu disper,
La prima mea plecare,
Căci astăzi sui înspre eter,
Dar mâine, vin din soare!
Tot omul e un...
Aceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze, cad mereu,
Icoana anilor î-mi prinde,
Rugini, ce par un minereu.
Aceiași lume, în mișcare,
Aceleași cântece renasc,
Noi suntem ierburi sunătoare,
Din pajiști care alții pasc!
A fost odată. Am îndurat,
Și chin și umilință,
Și noaptea vieții de argat,
Cu aspră suferință.
A fost odată. În neguri,
Acum pe tot o cheamă,
E viața solului răpus,
Cum o dorea stăpână.
Noi biciul l-am simțit ades,
În...
