Ca stele !
Caiet Nr. 1 - Poezii 1967
Ca stele polare,
Ca săbii în soare,
Gânduri, sclipesc.
Ca valuri în mare,
Ca mări, de ogoare,
Brațe foșnesc.
Ca floare, din floare,
Ca vremi, noitoare,
Inimi, iubesc.
Ca stele polare,
Ca săbii în soare,
Gânduri, sclipesc.
Ca valuri în mare,
Ca mări, de ogoare,
Brațe foșnesc.
Ca floare, din floare,
Ca vremi, noitoare,
Inimi, iubesc.
Sună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.
Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.
Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Păstor, român, cu datină străbună,
Dar, strâng în pumn, nemărginiri stelare,
Esențe noi, de soare și de lună.
Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Rapsod fecund, cu dor, de revelații,
Dar, îmi...
Universul, e-o rotire,
Fără timp și fără soartă,
Dar..., a sa nemărginire,
Galaxii, în spații poartă.
Universul omenirii,
E-o rotire grea, de soarte,
Dar..., imprimă nemuririi,
Frumusețile, în arte.
Universul țării noastre,...
Partidul..., soarele nucleu,
Noi raze, ale lui, fierbinți,
Suntem..., un pașnic curcubeu,
De-nțelepciuni..., și de voinți.
Partidul..., bucurii, în lanț,
De dragoste..., și omenii,
E..., sânge viu, de dorobanț,
În pulsul..., noii...
Cine smulge cu râvnă, ale naturii taine,
Cine duce pe umeri, drumul de mâine,
Cine cată stele, în spațiul galactic,
Cine trece aburind, cerul antarctic,
Cine slăvește pacea, și cânturile,
Cine crește cu artă, avânturile,
Cine iscă din...
O..., farmec dulce, chipuri dragi,
Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături?
De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori,...
Astmatic..., șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt, viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie..., firave flori!
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii..., pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și...
Funigeii..., leagă zarea,
Ape..., cară mâl, în prunduri,
Greu..., pescarii, trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul..., joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți..., tăcute, fără stele,
Triste..., zile, fără soare....
Despre... Selene,
nota bene,
C-o lumină pământie,
I-am prins fața-n mii de chipuri,
Soarele, blând, dezmiardă pe „Se”,
Poeți o mai cântă à... „lene”,
Dar... timpul hâtru, decide:
Et impera, et divide...
Na, c-am comis o crimă,...
Ca și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu, trudesc, ca fiecare,
Adevăr, să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi, de mâine,
Ca un soare, de alt soare.
Cândva...,
de la sine,
rotiri stelare,
s-au aprins,
cercuri,
străluminând,
tăceri,
și
nemărginite,
veșnicii.
Cândva...,
de la sine,
planeta mea,
a ars,
cuptor încins,
Dar...,
rotunjind,
gerul galactic,
a...
Fum pierdut, în larga zare,
Zboară anii tinereții.
Eu mă uit, cum bat din aripi,
Frumuseți, ce pier la soare.
Eu mă uit, cum trec din zare,
Și se pierd, mereu, în zare,
Albe păsări..., călătoare.
Fantezia, toarce vise,
Lungi, din caierul gândirii,
O-mpletire..., de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț, în spuma glumii,
Când, cu sârg, din soare epic,
Pun fuștei, la scara lumii.
Eu...,sunt stingerea eternă,
Mugur vin și toamnă plec,
După iarna grea, ori cârnă,
Bucurie, iar petrec.
Eu..., sunt setea de mișcare,
Nervul, pulberii stelare,
Lună - moarte - viață - soare,
Om etern, în calendare.
Gerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.
Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.
Soare, stins în steiuri sure,
Tai acum, din veșnicie,
Mie, vremurilor mândre,
Reci sudori, în roi de vise.
Ogoite cu iubire,
Rotunjesc steiul potrivnic,
Cu un farmec de fecioară.
Chip cioplit, de reverie,
Smuls, din tainele...
Pe o ceață străvezie,
Pe lăicer, de brumă nouă,
A murit, Toamna, târzie,
Fără popi, fără prescură,
A murit..., în vrednicie,
Șlefuind livezi, la soare,
Și s-a stins, încet, din vie,
Lăsând doliu, până-n zare.
A murit..., Zâna...
Mări de suflete-n furtună,
Nostalgii, de țări adună,
Mii de doruri înspumate,
Duc, corăbii fulgerate.
Din cupola de cerneală,
Nici o stea, în nici o cală,
Noaptea urlă, hăituită,
De o vreme iezuită.
În vâltoarea, fără...
Din dumbrava vieții mele,
A roit, un roi de stele,
Numai soarele și luna,
Strălucesc, ca-ntotdeauna.
Meteorii vremii mele,
Sar în cioburi de ulcele,
Cum sar doruri, din iubire,
Fără nerv, la despărțire.
Omenoșii greieri, ies,...
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite