Poezii despre Strămoși

13 poezii despre strămoși

Eu port, în suflet!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o eternă primăvară,
Conturul ei umbros adună,
Strămoșii, la un sfat de țară.

Eu port, în suflet, o fântână,
Dintr-o freatică poveste,
Cu stihurile de la stână,
Și tril de buciume, pe creste....

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu..., văd strămoșii...

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Ce nuanțată e, țărâna,
Pe care, pașnic, o sfărâm,
Căldura ei, sărută mâna,
Cu huma unui alt tărâm.

Prin iarba, brazdelor întoarse,
Eu, văd strămoșii, după leat,
Cum trec tăria lor, din oase,
Prin mine-n grâul semănat.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Dorm..., strămoșii !

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Dorm..., strămoși-n vise stranii,
Sub a păturilor veacuri,
Dorm..., alături și dușmanii,
Răvășiți, ca niște leacuri!

Lumea..., după ce nu-i lume,
S-oglindește-n vreo idee,
Din tulpina unor nume,
Lăstărind, să-nalțe zmee!...

09 dec 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Teribil salt! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.

Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai,...

20 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Teribil salt! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri gânduri clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.

Cutremurat de umilință,
Strămoșii cerc în lung de vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
În grai, și-n...

20 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu văd strămoșii! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce moale, neagră e țărâna,
Pe care-acuma o sfărâm,
Căldura ei uimește mâna,
Cu huma unui alt tărâm.

Eu văd în brazdă străluciri,
Strămoșii care-au tot plecat,
Cum urc-o cale invierii,
Cu fiecare semănat.

16 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu văd strămoșii! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce moale-i reavăna țărână,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate cu Dacii dau chiar mâna,
Cu mine de pe alt tărâm.

În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.

16 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu văd strămoșii! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce umedă și grasă e țărâna,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate cu Dacii dau acuma mâna,
Plecați demult pe alt tărâm.

În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.

16 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu văd strămoșii! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce grabă neagră e țărâna,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate-acuma strâng în mână,
O lume dintr-un alt tărâm.

În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.

16 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Ofteaz-un cimitir!

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Sub pajiștea arată, ofteaz-un cimitir,
În care dorm strămoșii, eternul elixir.
În roua de pe brazde sunt lacrimi care-au curs,
Degajă arătura pe vechiul cimitir,
O ceață fumurie, cu iz de paraclis,
Ușoară, se destramă ca unda unui vis....

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu văd strămoșii! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce nuanțată e țărâna,
Pe care pașnic o sfărâm,
Căldura ei străbate mâna,
Cu huma unui alt tărâm.

Prin iarba brazdelor întoarse,
Eu văd strămoșii după leat,
Cum trec tăria lor din oase,
În grâul proaspăt semănat.

16 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Eu văd strămoșii! (VI)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Ce nuanțată e țărâna,
Pe care-acuma o sfărâm,
Căldura ei boiește mâna,
Cu huma unui alt tărâm.

Pe brazde date strălucirii,
Eu văd strămoși care-au plecat,
Cum cresc o cale învierii,
Cu spice verzi, cu grâu mișcat.

15 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre strămoși

Ei spun

ei spun că nu mai eşti, mamă,
şi se duc şi vin
şi se duc şi vin în viaţa lor
şi clipe trec şi vin de-a rostogolul
ori lin, mai lin
eu deschid paginile inimii
şi paginile ochilor
şi paginile mâinilor
şi paginile sufletului
şi paginile...

Mariana FulgerPoezie de Mariana Fulger despre strămoși