A murit o floare-n câmp!
Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei...
Poezie de Constantin Obadă despre soareUmbrit de soare, mă cobor,
Ades în valurile mele,
Acolo-i liniște, și-un nor,
Și soare blând și stele!
Și bat cu aripe de vis,
La porți ce cred că s-au închis,
Dar, ca în lume-o carapce,
Miraculoasă se desface!
Și iar, nevinovatul...
Poezie de Constantin Obadă despre soareEu poate încă am să-ncerc,
Să-nvârt rotița lumii,
Să mai adaug, încă un cerc,
În pomu-nalt al vremii!
Eu am să-ncerc, căci nu disper,
La prima mea plecare,
Căci astăzi sui înspre eter,
Dar mâine, vin din soare!
Tot omul e un...
Poezie de Constantin Obadă despre soarePoete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.
Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.
Poate viața uimitoare,
E și...
Poezie de Constantin Obadă despre soareAcum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.
Acum e toamnă...
Poezie de Constantin Obadă despre soarePreludiul izbândirii noastre,
Nădejde frântă-n silnicie,
Renaștere prin lungi dezastre,
Destin, busolă a României!
Vibrând ecouri de sirenă,
Chemare-n zări fără cuprins,
Urmă o stingere perenă,
Vulcan, dospind soare încins....
Poezie de Constantin Obadă despre soareO farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Poezie de Constantin Obadă despre soareGeruite flori de gheață,
Geamul tot mi la brodat,
Transparenta dimineață,
Pare-un vis de mult uitat.
Dar speranța mea deșartă,
Curge lin pe cercevea,
Soarele cu raze ceartă,
Îndrăzneli de cucuvea.
Poezie de Constantin Obadă despre soareFantezia toarce vise,
Lungi din caierul gândirii,
O-mpletire de abise,
Joacă-n preajma presimțirii.
Timpul, picură olimpic,
Nerv isteț în spuma glumii,
Când, cu sârg din soare epic,
Pun fuștei la scara lumii.
Poezie de Constantin Obadă despre soareÎmpleti-i mlădițe-n vie,
Ca să țes o primăvară,
Chiar de-i pură fantezie,
Eu, cânt vremea de afară.
Mii de lanuri dorm în glie,
Sub omături trecătoare,
Chiar de nu-s o ciocârlie,
Eu cânt vremea cu mult soare.
Poezie de Constantin Obadă despre soareApropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se...
Poezie de Constantin Obadă despre soareCa și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu trudesc, ca fiecare,
Adevăr să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi de mâine,
Ca un soare de alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre soareHai s-o cântăm tovarăși, această zi de iarnă,
În care bucuria, ne-a încolțit în prag,
Această zi măreață, în care monarhia,
Strivită pe vecie, căzu sub roșu steag.
Stătea monarhul țeapăn, pe tron ca un păianjen,
Și-n plasa-i...
Poezie de Constantin Obadă despre soareM-am trezit odată cu zorile,
Scăldat în baia de lumini,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Când dormeam,
Dincolo de hotarul nopții,
Aerul rece filtrat de păduri,
A sărit tocul ferestrei,
Limpezindu-mi ceața ochilor,
După ce, mai...
Poezie de Constantin Obadă despre soareZorile m-au trezit,
Și m-au băut,
În baia de lumină,
Pe care soarele mi-o pregătise,
Dincolo de hotarul nopții.
Aerul rece,
A sărit pervazul ferestrei,
A sărutat florile-n treacăt,
Și tiptil,
Mi-a limpezit ceața ochilor....
Poezie de Constantin Obadă despre soareSlăvită fii și-acum eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni.
Sub soarele moldav, sub diafana lună,
Nu-i fire de poet, vibrând, să nu scânteie,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareDin inimile tuturor,
Râuri de dragoste au curs,
De sus în jos, de jos în sus,
Unite într-un fluviu sonor,
Cu valuri de fapte, idei și viață,
Năvalnic s-azvârle,
În drum seacă grânele,
Schimbând în mai bene, a țării față.
Către,...
Poezie de Constantin Obadă despre soareAstmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări ce nasc fiori,
Un vânt viclean pornit în salturi,
Să sfâșie blajine flori.
Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii pe alei,
Că soarele s-a tras din cale,
Și toamna vine peste...
Poezie de Constantin Obadă despre soareTe-am văzut fugind pe stradă,
Fată dulce, ca-n baladă,
Ca toți cei îndrăgostiți,
Azi uitați și părăsiți.
Sfântă dulce ca un soare,
Numa-n raze de candoare,
Tu urcai dealul Copou,
Vis al vâscului ecou.
Și-a schimbat strada...
Poezie de Constantin Obadă despre soareSoare dulce-a vieții mele,
Scaldă lumea de nevroze,
Când zarea-i muiată-n stele,
Luna, trece-n umbre roze.
Noaptea, cad nedumeririi,
Inocenții ochi de fată,
Ca lumina primăverii,
Când în inim-o săgeată.
O rugam cu lacrimi...
Poezie de Constantin Obadă despre soare
