Toți pomii vieții-ncinși de-o boală,
Ard lunca morții, în delir,
Dar, lasă muguri ce exală,
Tulburătorul elixir!
Privesc, cum roiuri de albine,
Dau viața, morții doar cu-n spin,
Echilibrând lumii destine,
Natura schimbă-a vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre steleE-n dulce mai, e-n fapt de seară,
Înaltul cer..., aprinde stele,
Natura, parcă-ntâia oară,
Ne picură mister, din ele!
Sorbim tăceri, când ne escală,
Iubirii..., cult de epopee,
Căci nu-i în mai, mai mare fală,
Decât..., a...
Poezie de Constantin Obadă despre steleÎmi vine..., câte-odată,
Să zbor..., până la stele,
Să leg nemărginirea,
Cu aurul din ele,
Să leg, legenda lumii,
Cu focul vremii noastre,
Drept imn de biruință,
Filtrat, prin zări albastre!
Îmi vine..., să nasc lumi,
O...
Poezie de Constantin Obadă despre steleSepari, un cer de întuneric,
Și alte ceruri, vin la loc,
Încât, te-ntrebi: care-i himeric?
Și care..., parte de noroc?
Apare-o stea în depărtare,
Ca fața unei mari oglinzi,
Și te întrebi..., dacă e soare,
Ori visul..., care ți-l...
Poezie de Constantin Obadă despre steleZbori mereu, în lună,
Cu aripi de stele,
Uitând, lumea bună,
A vieții mele!
Doruri ard, și-n mine,
Vise, de inele,
De ce cânți ruine,
Chiar divine-n ele?
Zbori, peste coclauri,
Dar, în munții noștri,
Uiți, să suni ecouri,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleAștept, nespus, să vii, din idealuri,
Să înspumezi iubirii, alte valuri,
Dar, tu nu vii, căci te-ndrăgesc toți sfinții,
Pe când eu, vin..., din dorul suferinții!
Aștept, răbdând sfios, la țărmul mării,
Să-mpătimezi, idila înserării,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleȘi azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
Poezie de Constantin Obadă despre steleSe pare, totul că-i repaos,
Când stai, în liniștea sihastră,
Că cerul, nu-i decât adaos,
Pierdut, în sinea lui albastră.
O clipă, sorbi imensității,
Tăria prospețimii sale,
Și parcă, iști eternității,
Prinosul, strălucirii tale!...
Poezie de Constantin Obadă despre steleE zi de mai, în fapt de seară,
Înaltul cer, aprinde stele,
Natura..., parcă-ntâia oară,
Ne picură în sân..., mistere!
Și ne urmăm, fără escală,
Dorinței, care ne înbie:
Nu vrem nici vulg, nu vrem nici fală,
Ci doar, un pic de...,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleArcuirea vremii mele,
Săgetează, pân' la stele,
Patimi vechi și gânduri rele,
Vise goale-n strai de iele!
Arcuirea vremii mele,
Leagă minților inele,
Cum să scape, de tembele,
Nedreptății santinele!
Arcuirea dragei mele,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleTimpul, pasăre bizară,
Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea, aruncă stele,
În puzderii,
De imperii,
Iar cu luna străvezie,
Dă îndemn la poezie,
La dorinți neâmplinite,
Lăstărind iubiri râvnite!
Timpul,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleO..., noapte, fără de hotar!
Puzderii stele, par de ceară,
Căci luna-i dusă la rotar,
Să-i bată străluciri de vară!
Ea, mâine seară va ieși,
Mai mândră-n pura ei rotire,
Când iară ne va copleși,
Să bem iubiri, din noi potire!...
Poezie de Constantin Obadă despre steleEtern e cerul, plin de stele,
Da-n noaptea gândurilor mele,
Nu mai cad fulgere, nici brume!
Opace-adie printre hume,
Curbată-n neguri de mormânt,
Ce suie-n cânturi, sunt, nu sunt,
Fatidicul vieții clare:
„Uitare morților, uitare”!...
Poezie de Constantin Obadă despre steleSimt duios cum piere urma,
Doritoare de-nceputuri,
Cum mi se brumează cârma,
Primăveri-n sumbre cânturi!
Și mă prinde-o dulce pace,
Și mă simt, din altă eră,
Parcă vremea se răscoace,
Parcă nimeni, nu mai speră!
„O..., nimic,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleVisătoare minți spre mâine,
Leagă punți în largul zării,
Să nu cați numai la tine,
Ci mai mult, la soarta țării!
Și din măiestria-ți dată,
Să lași, barem un cuvânt,
Să străluce, în durată,
După tine, în vreun cânt!
Să te...
Poezie de Constantin Obadă despre steleAdor sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador a apelor tumult,
Cum vin în valuri printre stânci,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când cornul sună depărtării,
Și-ndeamnă la iubire!...
Poezie de Constantin Obadă despre steleNoaptea-n liniște târzie,
Scaldă-n umbre vagi mistere,
Vis în har de poezie,
Doritor, săruturi cere!
Stau pe-o bancă lâng-o poartă,
Pironit în întuneric,
Doar salcâmi-n ram mă ceartă,
Pentru visul meu himeric!
Un cocoș...
Poezie de Constantin Obadă despre stelePoete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.
Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.
Poate viața uimitoare,
E și...
Poezie de Constantin Obadă despre steleGlasuri cânturi,
Pe pământuri,
Dați avânturi,
Glasuri cânturi.
Blânde mame,
Dospiți poame,
În năframe,
Blânde mame.
Oameni, oameni,
Dați în fameni,
Culegi oameni,
Dacă-i sameni.
Cresc din faguri,
Roșii steaguri,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleO farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Poezie de Constantin Obadă despre stele
