Mă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre stelePrivesc splendori în vechi castele,
Din lumi ce par nemărginite,
Și rătăcesc și eu prin ele,
Ca vise-n tainice ispite!
Acolo-n vaste, dulci mistere,
Reface firea firul vremii,
Când voluptăți dosind unghere,
Erau sortite anatemii!...
Poezie de Constantin Obadă despre steleNe curg în vene, vreri de ieri,
Și-n vise, gând, săgeți străbune,
Ne arcuim din primăveri,
Vibrare vie-n vremi mai bune!
N-atingem culmea înălțării,
Nici stele-n trepte, dac-am pus,
Căci alte vin, din larg visării,
Să urce-n sus,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleDupă April, cu zări striate,
Un Mai, posac și plângăreț,
Dezlănțuit din mări ciudate,
A smuls coroana lui de preț!
Murați, în farmece de Mai,
Visăm, că vremea ne e bună!
O..., Primăvară, dulce rai,
Noi, ce-am făcut, de vii...
Poezie de Constantin Obadă despre steleN-am zburat, din munți în stele,
N-am vâslit, nici mări albastre,
Ci-am robit, durerii mele,
Drama, crudelor dezastre!
Mi-au rămas, în colivie,
Amintiri, cântări sihastre!
Cine, azi, să mai învie,
Drama, stinselor dezastre?...
Poezie de Constantin Obadă despre steleSă văd, iubirea mea, trecând cu altu?
Mai bine plec, făr' să privesc în urmă,
De-ar scăpără din goluri..., tot neantu,
Durerea mea..., în veci, nu se mai curmă!
Te las..., în dar, deci iar împrejmuită,
Iubirea mea..., de tinere...
Poezie de Constantin Obadă despre steleMii de stele, radioase,
Moarte-n pulberi călătoare,
Se aprind, mai norocoase,
Strălucirii solitare!
Mii de adevăruri, clare,
Moarte-n pulberea minciunii,
Se aprind, biruitoare,
Innoind, cu jar, tăciunii!
Poezie de Constantin Obadă despre steleCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre stelePloaia, cade stol de păsări,
obosite pe vapoare,
iar din miezul nopții, sumbre,
dorul meu soarbe din ploaie,
dulci răcori, de vis spumos!
O neliniște, cuprinde,
sufletu-mi înnamorat!
Vara patimii ascunsă,
iscă-n ochi bobiți de...
Poezie de Constantin Obadă despre steleDepinde, depărtarea tu singur cum ți-o faci,
Să fii apropierii, eternul lumii vraci,
Ce prinde-n mână stele, ce-abia se intuiesc,
Aprinderii de sori, ce-n raze biruiesc.
Căci viața noastră este, un haos trubadur,
Ce stă în previzibil,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleTu, vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?
Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!
Căci soarta...
Poezie de Constantin Obadă despre steleNoaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleCa moartea hoață, mă strecor,
Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,
Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Mă bucur singur c-am plecat,
Stârnind în stele praful!
Dar, fug spre...
Poezie de Constantin Obadă despre steleDe maladii, scapi mai ușor,
Pe lângă casă-n pufușor,
Când ții regim după orar,
Și scazi surplusuri, la cântar,
Te simți iar, tânăr, cum ai fost,
Gustând al vieții dulce rost!
Dar, mult mai greu, când tu, Poete,
Te-ocupi cu simple,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleO seară, plină de argint,
Pe coama dorului se lasă,
Când noi, din stinsul labirint,
Zâmbim, la steaua norocoasă!
Ce dulce-i vremea, când repeți,
Fiori, ce scapără pe struna firii,
Când de arome te îmbeți,
Sub tei părtași de mult...
Poezie de Constantin Obadă despre steleSuflete azi nu mai curg,
Pulberi noi, în vechi clepsidre,
Ce se zbat din arc de stele,
Să imprime vremii-n ornic,
Suflul ei, cel electronic!
Poezie de Constantin Obadă despre steleO vreme de ploaie, în nopți fără stele,
E-o mare-n furtună, ce-i pasă să spele,
Rugina naturii, și-n luciu să-i ție,
Sămânța-nvoirii..., eternă și vie,
Vibrarea și-o sună, din ramuri ce mișcă,
Din doruri ce leagă, și spinii când...
Poezie de Constantin Obadă despre stelePropun un toast, din dor de bine,
Și nu-n cuvinte vagi, formale,
Ci-n conștiință, la oricine,
E bine-ntâi, să crești sfială!
Apoi, cu timpul pe-ndelete,
Roind ca pomii prin inele,
S-admire, doar băieți și fete,
Să urci iubirea,...
Poezie de Constantin Obadă despre steleDin neguri îngropate,
Bordeie triste-n humă,
Au înălțat cetăți,
Condite în culori!
Acum, dorm în ruine,
Celebrele palate!
Tirani, iubind regine,
Mai țin în oase pline,
Cununi de rău ori bine,
Ce par eternității,
Doar vise...
Poezie de Constantin Obadă despre steleToți pomii vieții-ncinși de-o boală,
Ard lunca morții, în delir,
Dar, lasă muguri ce exală,
Tulburătorul elixir!
Privesc, cum roiuri de albine,
Dau viața, morții doar cu-n spin,
Echilibrând lumii destine,
Natura schimbă-a vremii...
Poezie de Constantin Obadă despre stele
