Simt duios cum piere urma,
Doritoare de-nceputuri,
Cum mi se brumează cârma,
Primăveri-n sumbre cânturi!
Și mă prinde-o dulce pace,
Și mă simt, din altă eră,
Parcă vremea se răscoace,
Parcă nimeni, nu mai speră!
„O..., nimic,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăVisătoare minți spre mâine,
Leagă punți în largul zării,
Să nu cați numai la tine,
Ci mai mult, la soarta țării!
Și din măiestria-ți dată,
Să lași, barem un cuvânt,
Să străluce, în durată,
După tine, în vreun cânt!
Să te...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăStrânsei, din durerea vieții,
Ca să fiu tot cel înfrânt,
Trubadur, ca-n vremi poeții,
S-o alin, și tot să-i cânt!
Chiar cu haina sfâșiată,
Ca un șarpe mă târăsc,
Să ador, un chip de fată,
Și să-i cânt, făr' s-o urăsc!...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăO..., Românie, țara mea!
Tu pentru mine ești unica minune!
Or fi în lume, țări mai mari,
dar tu ești pentru mine, însăși viața,
căci viața mea, din tine curge!
De m-ai chinui tu țara mea,
eu tot te iubesc, căci voi bea cu tine,
cel...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăSub zidirea sfintei Golii,
Mândră, crește o parcare,
Sfinții umezi, roși de molii,
Nu mai pot ieși la soare!
Palizi, triști, cu fețe trase,
Nu mai știu nici o credință,
Îndrăgiți cu fumuri grase,
Morții trec făr' de credință!...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCând mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCând plouă lung și monoton,
Din cerul toamnelor târzii,
La geamul care dă-n balcon,
Roiesc duioase poezii!
Una aleargă spre păduri,
S-aducă suflul primăverii,
Alta tocmește din securi,
O lună nouă-n arca serii!
În toate e un...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDrama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!
Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!
Jocul vieții, e...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăEu nu știam, când m-am născut,
Ce bine o să-mi fie,
În raiul meu, necunoscut,
Ce-mbie și adie!
Am mers în rând cu cei mai mulți,
În drum făr' de țipenii,
Am ascultat, cât poți s-asculți,
Doiniri sfințind ectenii!
Dar, când...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăSimt, cum crește scrinul meu,
Din sălbatica pădure,
Cum din visul de ateu,
Tot mi-apare o secure!
Simt, din umbră, cum ia forme,
Rezonanța-i demodată,
Cum a teilor arome,
Nu m-atrag, ca altădată!
Simțim cum seninul vieții,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăDin munți cu două fălci de gură-n veci grotescă,
Cu ceru-n neguri dese ce prinde să albească,
Cad steiuri în mișcare ca lava din vulcani,
S-albească noaptea codrii cu vise de țărani.
Și visele se leagă! Moldova se-nsenină,
Din vraja unei...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăPoete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.
Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.
Poate viața uimitoare,
E și...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăIarna sură stă posacă,
Pe întinderi, cât cuprinzi,
Apele prind ca să-și facă,
Bolți boltite cu oglinzi.
Noaptea-n ele clar răsfață,
Ciob de cer cu licurici,
Gerul pișcă-n dimineață,
Ca tăria unui bici.
Aburind, ocean de...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCând răsună o chemare,
În grai dulce și subtil,
Joacă-n unde sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când răsună o minciună,
Învoalată în mister,
Gânduri-fapte sar și-adună,
Limpezimi care nu pier.
Când șireata trândăvie,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăCu o cosmică alură,
Înclin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Cu un arc din polul arctic.
Multe inimi cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc, niscai octave,
Cu o pană sidefie.
Mulți mai sunt care prind fluturi,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăLasă greul vieții tată,
Dă-l la naiba de ciocoi,
Pune mâna pe lopată,
Hai cu mine la război.
Să zdrobim întâi dușmanul,
Care bate la hotare,
Și ne-om răfui la anul,
Cu ciocoiul pe ogoare.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăA fost odată. Am îndurat,
Și chin și umilință,
Și noaptea vieții de argat,
Cu aspră suferință.
A fost odată. În neguri,
Acum pe tot o cheamă,
E viața solului răpus,
Cum o dorea stăpână.
Noi biciul l-am simțit ades,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăSă vorbim de nebuloasă, de-nceputurile vechi?
De dureri care și astăzi ne mai sună în urechi?
Să vedem iarăși în față, șiruile-a mii de robi,
Cum deasupra lor mai cată, să-i sugrume, neam de corbi,
S-ascultăm din nou chemarea, unora,...
Poezie de Constantin Obadă despre viațăC-o moarte vieți-i sunt dator,
C-o moarte, fiecare,
Dar cât trăiesc pentru popor,
Să cânt, să lupt, cu-nflăcărare.
În viața asta, nu mi-i dat,
Să trec nepăsător,
Ci gândul meu înaripat,
Să fie șoim, în zbor înalt.
Poezie de Constantin Obadă despre viațăScriitorul trebuie să fie un deschizător de drumuri noi,
El, trebuie să fie cu un pas înaintea vremii sale.
Scriitorii care învață de la viață, și scriu pentru ea, rămân nemuritori.
Cei care procedează altminteri, se pierd în negura vremurilor.
Poezie de Constantin Obadă despre viață
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite
