Ca moartea hoață mă strecor,
Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,
Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Eu, intru ca un om plecat,
Stârnind în stele praful.
Când privesc în urmă...
Republică slăvită, o..., patrie iubită,
Ești plină de iubire, ca primăvara-n mai,
Căci azi, poporul sincer, din inimi repalpită,
Cântarea biruinței, ce ne-ai sădit în trai.
Un sfert de veac 'mplinit-ai, dar cu mândrie porți,
Cununa de...
Cum roua-n flori de trandafiri,
Sporește, luciu-n nopți senine,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Sporește soarta lumii-n bine.
În veacul nostru au sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar câți martiri au înflorit,
Livada morții, nu...
Azurul tot de i-l cobori,
'Nainte-i falnic i se-nclină,
Asemeni lumii după flori.
Blândeții lungi o întrevezi,
Livadă-n vișine mai coapte,
Aromă rară-n plaiuri verzi,
Nutrind dorinței vremea-n șoapte.
Divinul glas, de i-l...
Ce este poezia? E doar un vis etern.
Serafică-ntrupare, din care se desprind,
Imperii de lumină, altare care cern,
Din valurile lumii, a vremilor colind.
Ce este poezia? E doar un cânt pribeag,
Sublimul armoniei, ce leagă-n univers,...
Cine știe lungul drum către „a fi”?
Cine-mi spune mâine ce devin „a fi”?
Cine știe acuma de nu-s „a fi” ieri?
Cine-mi spune firul ce leagă eteri?
Cine știe viața de nu-i chiar o moarte?
Care moarte vieții luminoasă-n parte?
Cine-mi...
Un vânt nebun a scuturat,
Păduri de frunze moarte,
Un verde-n brazi decolorat,
Sfidează lunci deșarte.
Așa mereu de mii de ori,
De mii de ani încoace,
Renasc în pomi aceleași flori,
Neliniște și pace.
Duios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Când au plecat băieții să moară în război,
Erau câmpii mănoase și păsări în zăvoi,
Ce mângâiau speranțe, în visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Dar cei ce i-a trimis departe de zurbavă,
Ideia de prăpăd o tot urcau în...
Ramuri multe, moarte tac,
În grădina vieții mele,
Zilnic, prind să mă desfac,
Ploaie neagră de surcele.
Primăveri înscrise-n cercuri,
Îndulceam cu miere albă,
Nuci dădeam de multe feluri,
Și râdem de câte-o babă.
Ramuri se...
În dorul vremii am săpat,
Să crească floarea răzvrătirii,
Parfumul ei înmiresmat,
Să lege suflete iubirii.
Din mii de nopți am prins lumini,
Le leg cu noi apoteoze,
Vieții vise de grădini,
Iar morții cântece mai roze.
Martore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Cu lumini din noi mântuitoare,
Moartea care ne-a răpit aseară,
Dinspre ziuă se...
Cine știe rostul dinainte de a fi?
Poate abia acum devenim „a fi”?
Cine știe de n-o fi viața „o moarte”?
Și moartea o viață de care ne temem,
Findcă nu-i cunoaștem elixirul ei cel veșnic,
Cine știe dacă la izgonirea din „roi” înainte sau...
Duios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare...
Chiar de mugurii dau floare,
Fermecați de primăveri,
Eu sunt lumii călătoare,
Iarnă care caut veri.
În grădina vieții mele,
Multe ramuri moarte zac,
Ploaie neagră de surcele,
Zilnic prind să mă desfac.
Repictez a lumii...
Adevărul pe toate drumurile,
Cine știe,
dacă minciuna nu-i un Adevăr sinistru?
Dacă am mers pe căi greșite,
poate că ar trebui, să derulăm întunericul,
prin prisma lumini, să pătrundem în adâncuri și să vedem?
Cine știe,
poate acolo...
Martore stau streașine de case,
Umede de-a umbrelor visare,
Rebegite strălucesc pioase,
Prelungite eri prin noi în zare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Luminând cu umbre trecătoare,
Moartea ce-a răpit aseară,
Din ziuă se...
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.
Redă-mă moarte iar lumină,
S-atrag priviri de la distanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar speranță....
Stă și plânge-o streașină de casă,
Umbra ei n-a umbrelor visare,
Prelungirea vremurilor lasă,
Povestea ei demult trecând uitare.
Umbre duc lumina vieții clară,
Cu lumini din noi mântuitoare,
Moartea care ne-a răpit aseară,
Dinspre...
Cine știe drumul lung către „a fi”?
Poate-abia acuma devenim „a fi” ce-om fi,
Cine precizează azi că nu e ieri?
Poate că durerea e loc de plăceri.
Cine garantează, viața că nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viața ne-o împarte?
Cine...
