Poezii despre Moarte, pagina 10

232 poezii despre moarte

Nu mai stați!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.

Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...

02 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Trecuta-mi vreme!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.

Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...

1970-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Cugetări și slove cu tâlc! (24)[Cugetări][1970-06-27]

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Numai cu sportul, civilizația, nu câștigă decât forțe brute, animalice.
Ce rost au, oriunde și oricum, asemenea discuții, care,
întocmai ca niște paravane, ascund incultura și mitocănia unora.
Discuțiile sportive, dublate ori căptușite cu o...

27 iun 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

De câte ori!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

De câte ori prin cimitire,
Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!

Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare....

05 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

E greu!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

E greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,

Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții...

08 oct 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

În clipa morții

Caiet - Constantin Obadă - 1970

O..., Doamne-n clipa morții mele,
Regretele mi-or da binețe,
Cu toate căile de stele,
Ce le-am bătut spre bătrânețe.

Iar tinerețea-mi dulce floare,
Mijind în fund de galaxie,
Va pâlpâi ca o paloare,
Topindu-se în veșnicie.

De...

1970-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Mă joc!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Mă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar, până s-o rimez cu tâlc,
Zorind, îi primesc lumina.
Sperând, trăiește-te acum,
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Căci în noianul de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi....

1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Trecere finală!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când mori e-o trecere finală,
Pe care-o-ncepi din primăveri,
Când caști risipă-n nicăieri,
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând să plângi vioară.
Că prea devreme-a iernii...

1970-06
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Dorul! (II)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...

09 sep 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Adio! (I)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Noi ne-am iubit cândva-ntr-o vreme,
Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.

Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus...

13 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Să se știe!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

E bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.

1971-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Vise moarte!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

La capete de vise moarte,
Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.

Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.

Să...

1970-11
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Cum moartea!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Cum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi.

Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine, când, plecăm!

1970-07
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Dorul! (I)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...

09 sep 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Filosofia copilei

Glasul plăcerei dulce iubit
Cheamă gândirea pe a mea frunte,
Ce zboară tainic ca şi o luntre
În oceanu-i nemărginit.

Stelele toate angeli îi par,
Angeli cu aripi strălucitoare,
A căror inimi tremurătoare
Candele d-aur nouă mi-apar....

1867
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

La o artistă

Ca a nopţii poezie,
Cu-ntunerecul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar.
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.

Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

Junii corupţi

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu e-a...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

La o artistă

I

Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger
Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar,

Iar tu, interpretă-a cereştilor plângeri,
Credeam că eşti chipul ce palida stelă
Aruncă...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

Amicului F. I.

Visuri trecute, uscate flori
Ce-aţi fost viaţa vieţii mele,
Când vă urmam eu, căzânde stele,
Cum ochiul urmă un meteor,

V-aţi dus cu anii-mi, ducu-vă dorul,
Precum cu toamna frunzele trec;
Buza mi-e rece, sufletul sec,
Viaţa mea...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

De-aş muri ori de-ai muri

C-o bucurie tristă te ţin acum în braţe.
Privire în privire şi sân la sân trăim,
Şi gura ta-mi surâde, şi ochii tăi mă-nvaţă
Când ţinem fericirea pe sân cum s-o iubim.

Dar de-oi muri vreodată, copilă gânditoare,
Crezi c-o să-ncet din...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte