Poezii despre Moarte, pagina 9

216 poezii despre moarte

Mi-i dor!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Mi-i dor de-al lumilor Cotnar,
Să-l sorb cu ele împreună,
Ca să se lege milenar,
Un sfânt amor ce ne adună.

Mi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarva frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării....

03 dec 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Tristă paiață!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Păreri subtile-n haină nouă,
Golesc conturi de viață,
Cum soarele pe-un câmp de rouă,
Din morți slăviți tristă paiață.

1970-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Adio! (II)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Noi ne-am iubit când eram tineri,
Când eram soli în drum iubirii,
Privindu-ne ca niște neferi,
Furam în zbor extaze firii.

Căci eu sfios eram mai mare,
Pe când tu, farmec de copilă,
Dureri am strâns cât sunt în stare,
Părinții...

13 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Nu mai stați!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când aud pe unii cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă și-nsetat de carte,
Caut alte spații cu alt elixir.

Poate că acolo n-or să vină iară,
Moartea cea terestră cu cortegiul ei,
Va fi...

02 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Trecuta-mi vreme!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când mi-aduc aminte de trecuta-mi vreme,
Suferința lumii-n floarea crimei geme,
Iar durerea vieții purtând stema firii,
Readuce-n patimi, tainițe iubirii.

Ce splendori uitate, ar putea să-nchege,
O misterioasă, a naturii lege,...

1970-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Cugetări și slove cu tâlc! (24)[Cugetări][1970-06-27]

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Numai cu sportul, civilizația, nu câștigă decât forțe brute, animalice.
Ce rost au, oriunde și oricum, asemenea discuții, care,
întocmai ca niște paravane, ascund incultura și mitocănia unora.
Discuțiile sportive, dublate ori căptușite cu o...

27 iun 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

De câte ori!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

De câte ori prin cimitire,
Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!

Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare....

05 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

E greu!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

E greu în pușcărie să stai și să aștepți,
Sorocul libertății, spre care-ncet te-ndrepți,
Oricum ți-i pedepsirea în bezna cea adâncă,
De ai putere-n tine și sănătate încă,

Răzbești nenorocirea cu ferea îndârjită,
Sporindu-ți vieții...

08 oct 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

În clipa morții

Caiet - Constantin Obadă - 1970

O..., Doamne-n clipa morții mele,
Regretele mi-or da binețe,
Cu toate căile de stele,
Ce le-am bătut spre bătrânețe.

Iar tinerețea-mi dulce floare,
Mijind în fund de galaxie,
Va pâlpâi ca o paloare,
Topindu-se în veșnicie.

De...

1970-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Mă joc!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Mă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar, până s-o rimez cu tâlc,
Zorind, îi primesc lumina.
Sperând, trăiește-te acum,
Oriundea-i fi pe-al vieții drum,
Căci în noianul de acumi,
Stă taina ta și-a-ntregii lumi....

1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Trecere finală!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când mori e-o trecere finală,
Pe care-o-ncepi din primăveri,
Când caști risipă-n nicăieri,
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând să plângi vioară.
Că prea devreme-a iernii...

1970-06
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Dorul! (II)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...

09 sep 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Adio! (I)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Noi ne-am iubit cândva-ntr-o vreme,
Când eram tineri soli iubirii,
Când ne primeam, câte probleme,
Eșite din căminul firii.

Căci eu eram ceva mai mare,
Iar tu o mândră copiliță,
O mare am strâns de durere,
Părinții când te-au dus...

13 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Să se știe!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

E bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.

1971-10
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Vise moarte!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

La capete de vise moarte,
Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.

Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.

Să...

1970-11
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Cum moartea!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Cum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi.

Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine, când, plecăm!

1970-07
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Dorul! (I)

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...

09 sep 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte

Filosofia copilei

Glasul plăcerei dulce iubit
Cheamă gândirea pe a mea frunte,
Ce zboară tainic ca şi o luntre
În oceanu-i nemărginit.

Stelele toate angeli îi par,
Angeli cu aripi strălucitoare,
A căror inimi tremurătoare
Candele d-aur nouă mi-apar....

1867
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

La o artistă

Ca a nopţii poezie,
Cu-ntunerecul talar,
Când se-mbină, se-mlădie
C-un glas tainic, lin, amar.
Tu cântare întrupată!
De-al aplauzelor flor,
Apărând divinizată,
Răpişi sufletu-mi în dor.

Ca zefirii ce adie
Cânturi dulci ca un...

1868
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte

Junii corupţi

La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite,
Şi ca să vă ard fierea, o, spirite-ameţite,
Blăstemul îl invoc;
Blăstemul mizantropic, cu vânăta lui gheară,
Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară
Cu fierul ars în foc.

Deşi ştiu e-a...

1869
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre moarte