Poezii despre Nevoie

13 poezii despre nevoie

Eram !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Motto:

Când scriu, acum, acest poem,
Văd, clipa cea din urmă,
Poveste tristă, de boem,
Cum în noian, se curmă.

Eram..., rază de lumină,
Eram..., fluviu care taie,
Din izvoare, până-n zare,
Șesuri, ca să vie ploaie....

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Când au plecat băieții...

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Când au plecat băieții, să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine, pe la noi,
E drept, mustea în oameni, speranța de pitac,
Căci, veșnica nevoie, stă-n pluguri de sărac.

Dar, cei ce i-au mânat, departe de zurbavă,
Ideea de...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Redă-mă iar! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.

Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețea și măsura,
Să zbor și-n lumea siderală....

16 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Partidului!

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Din vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.

Aceiași dragoste o porți,
Acelora ca noi,
Când bat cu dragoste în porți,
Când sunt oameni în nevoi.

1969-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Redă-mă iar! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb suflarea tinereții,
Redă-mi natură taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.

Redă gândirii iar lumina,
Să repictez o catedrală,
Redă-mi suplețea genuină,
Să zbor în pusta siderală.

Redă-mă...

16 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Câți nu sunt...

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Câți nu sunt în lume teferi?
Câți nu bat gândirii clare?
Dar nevoia de luceferi,
Din teribilisme sare.

Iar când nu mai pot de bine,
Plini de ifose-n orgolii,
Dau cu ura după tine,
Disperați pozând în dodii.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Când tristeți! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Tristeți mărunte bat în poartă,
Chemării lor eu nu răspund,
Iubirea mea e doar curată,
Și nu-i nevoie s-o ascund.

Când dureri jucau în casă,
Și chemau cu glas amar,
Chiar și maica mea duioasă,
Îmi șoptea să gem mai rar.

Când...

11 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Au plecat băieții! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când au plecat băieții să moară în război,
Erau câmpii mănoase, și bine pe la noi,
E drept musteau în oameni speranțe de pitac,
Căci veșnice nevoi, stă-n praguri de sărac!

Dar cei ce i-au mânat departe de zurbavă,
Ideia de măcel o...

18 dec 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Redă-mă iar! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Redă-mă soartă iar iubirii,
Să sorb nectarul tinereții,
Să mă cunun cu taina firii,
Redă-mă mie iară vieții.

Redă-mi în gânduri iar măsură,
Să rezidesc o catedrală,
Redă-mi suplețe și aliură,
Să zbor și-n lumea siderală....

16 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Pe nesimțite!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Pe nesimțite-am devenit,
Nevoia altui exemplar,
Deși nu par îmbătrânit,
Eu simt din mine cum dispar.

Și simt cum gânduri de profet,
Din culmi de vremi leagă un vis,
Pe când eu suflet de poet,
Din haos sting abis.

Eu nu știu...

1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre nevoie

Împărat şi proletar

Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua pintre fereşti murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu feţe-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci şi sceptici ai plebei proletare.

Ah! - zise unul -...

1874
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre nevoie

Hora Unirii

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!

Măi muntene, măi vecine,
Vină să te...

Vasile AlecsandriPoezie de Vasile Alecsandri despre nevoie

Condamnaţi

Eu, sclavul trist al tristei mele harpe,
eu vad pierind, cu ochii, ce-am iubit,
mi-ar fi prea mult şi-o gaură de şarpe
să merg în ea, tăcut şi umilit.

Ce să mai cânt, când au venit piraţii
şi apele din mătci ni le-au furat,
o lacrimă...

Adrian PăunescuPoezie de Adrian Păunescu despre nevoie