- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate...
Greierii
acești spărgători
de grevă
a(i) nopții
Mi-au recitat
toate poeziile lor
de
dragoste
până-n zori
Nici nu știu
când
a trecut noaptea
Dintr-o parte
în alta
a
patului
Noaptea te visez întruna
ziua-ntreagă-i un coşmar
în cerneală totuşi luna
pare-o lacrimă de jar
Ziua-ntreagă-i un coşmar
scriu cu litere de foc
dragoste nu ai habar
dacă-n lume am un loc
Scriu cu litere de foc
în...
Pământul, doarme, ca un șarpe,
La țărmul mărilor, de ape,
Sedus, de-al valurilor harpe,
Visează la furtuni, mioape.
Pământul, largului aproape,
Cu mii de brațe, cheamă ploaia,
S-ogoaie mâinile pe sape,
Ogoarelor în sân, văpaia....
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Martore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică dar nouă dimineață,
C-o rotire de lumini stelare,
Cugetarea mea acum învață,
Cum că viața nu-i...
Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,...
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi...
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din...
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc...
Și aș dori să te păstrez
În clipa aceasta de strălucire
Ca pe-o floare, care se dăruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna. )
Sigur, eu nu sânt sfântul!
Dar îmi place imaginea si o păstrez.
Azi-noapte...
Mă îmbăt
cu noaptea
din
ochii tăi
albaștri
Frumoaso
Lasă-ți
mâinile
să cânte
pe
trupul meu
Dezacordat
de
toată
tristețea
lumii
Noaptea
ți-a
aprins
sânii
Ca pe
Farul
din
Alexandria
Valurile
mă
izbesc
cu
stele
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe...
Nopți cu mii de stele,
Sună-n cântecele mele,
Zile scriu în zări senine,
De iubirea lor de tine.
Nopțile de doruri pline,
Scrise-n cărțile divine,
Dar în noaptea cărții mele,
De citești prinzi mii de stele.
În pădurea de la Strungă
Sunt de cei cu puşca lungă
Care dau chiorâş la pungă!
Sunt de cei ce-mpuşcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună!
Fă-te-n laturi, măi creştine,
Dacă vrei să mergi cu bine,
Să rămâi...
Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt,...
Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
Pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
Și coincidente aranjate pe-o tristă gamă
Azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
Și prin...
Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;
Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,
Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;
Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin întuneric...
Funigeii, leagă zarea,
Ape, cară mâl în prunduri,
Greu, pescarii trag răbdarea,
Sclipitoare, din afunduri.
Vântul, joacă pe șosele,
Stolurile de frunzare,
Nopți, tăcute, fără stele,
Triste zile, fără soare.
Norii, prind încet...
Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?
În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....
