Nopțile cu mii de stele,
Sună-n cântecele mele.
Zile lungi, cu zări senine,
Trag nădejde, de mai bine.
Nopțile, de duhuri pline,
Sună-n cărțile divine,
Dar, în noaptea cărții mele,
De citești, prinzi mii de stele!
Vine, calmă, noaptea clară,
Strălucind lumii, abise,
Pe când luna, mai sprințară,
Trage, cumpăna de vise.
Stele sfinte, par fecioare,
Îndrăgite de luceferi,
Pe când pacea-n fiecare,
Mai tresare, când trec neferi!
Noaptea,...
Redă-mă soartă, iar iubirii,
Să sorb, suflarea tinereții,
Redă-mi în patimi, taina firii,
Redă-mă mie, iar vieții.
Redă-mă noapte, iar lumină,
Să leg privirii, cutezanță,
Redă-mi suplețea genuină,
Redă-mă mie iar, speranță....
Când curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite!
Când curg din mine sfinte vise,
În prada patimii bolnave,
Nu sunt decât dureri deschise,
Iubiri ce cad dorinței sclave!...
Adesea prind idei stelare,
Din noaptea lumii care vine,
Cuvinte-n raze solitare,
Ce scapără visări-n sine!
Dar le zăresc apoi prin clime,
Cum ostenesc idei neclare,
Cum vor să cânte cu-alte rime,
Eterna lumilor mișcare!
Mă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
Seninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!
Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...
Ascultă..., cântul meu pribeag,
Pe unde noaptea se strecoară,
Să mai revăd, acel meleag,
Unde-a iubit întâia oară!
Ascultă-i..., zbaterea de-o clipă,
Cum sună iar, aceleași vise,
Cum mai întinde o aripă,
Să zboare iar, peste...
De ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Liniștea, coboară-n ape,
Seara zilei, către noapte,
Codrii viselor, aproape,
Cern iubiri duioase-n șoapte!
Se face zi, când sprinteni, zorii,
Descătușați, din vechi amurg,
Trag iară, carul aurorii,
Prin vadul orelor..., ce curg!
Se face zi, din cea eternă,
Căci noaptea, nu-i decât o gară,
În care ziua, dor de pernă,
Adoarme-n vise,...
De-ar fi, în veci, o noapte-adâncă,
O curgere, numai dezastre,
O nestatornicie, încă,
Neânblânzită-n mii de astre!
Și tot ar fi, un pâlc de viață,
Rătăcitor, prin galaxie,
O iarnă-n veci, care dezgheață,
Din neguri, lumea, pururi...
În față, ne cad Paradise,
Când drumu-i asfaltat, pe loc!
Pe când din spate, moarte vise,
Umbresc al binelui noroc!
Spoind supuși, altarul sorții,
Atrași, de vastul ei delir,
Iar, uităm că, umbra morții,
Ne sapă gropi..., în...
Noapte-n parc, umbrit de ramuri,
Par, o umbră..., ce scânteie,
Chipul tău, prelins din geamuri,
Nestatornică..., femeie!
Vis măreț, din patimi strâmte,
Mi-ai surâs, cândva iubirii!
Unde-i fata..., ce presimte,
Nostalgia...,...
Duminica, nu-i sărbătoarea lenii,
Ci visul muncii-n sete de adaos,
Credința lui, spoită de milenii,
C-o dulce încântare, de repaos!
Duminica, e-o trecere pe punte,
Oricât am bea, cinstind, fără repaos,
Căci nunți, ce trec în leagăne...
Preludiu-mi sună din alt veac,
Rostogoliri în spații,
Eu, visător, pe-al lumii lac,
Par, îndrăgit..., de Grații!
În nopți, se trece strălucind,
A verilor vecie,
Lăsând, doar un sfios colind,
Nădejdii-n drumeție!
Dar, cum...
Depinde, depărtarea tu singur cum ți-o faci,
Să fii apropierii, eternul lumii vraci,
Ce prinde-n mână stele, ce-abia se intuiesc,
Aprinderii de sori, ce-n raze biruiesc.
Căci viața noastră este, un haos trubadur,
Ce stă în previzibil,...
Când țara ta, o tot străbați,
Poete, dăscălind cuvinte,
Nu-i ocoli, pe cei plecați,
Din vremi, aducerii aminte!
Când trec uitate, vechi povești,
Și bunul simț, iese din fire,
Menirea ta e să ivești,
Un cântec..., de tămăduire!...
Ploaie tinerei iubiri,
Spală noaptea de nevroze,
Iară ziua, di priviri,
Cu sărut bătut în roze!
Noaptea cad nedumeririi,
Inocenți, ochii de fată,
Cum lumina primăverii,
Cade-n Tei, transfigurată!
O rugam cu lacrimi pure,
Să...
Noaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
