Firave fire de noroc,
Întrezăresc în cale,
Buchet dulceag de busuioc,
Stropit cu osanale!
Iar eu din el îmi fac un vis,
Cum n-a mai fost anume,
Și-adâncul lumilor abis,
Îl leg de-un searbăd nume!
Astfel cum apa mării-n vad,...
A fost odată. Am îndurat,
Și chin și umilință,
Și noaptea vieții de argat,
Cu aspră suferință.
A fost odată. În neguri,
Acum pe tot o cheamă,
E viața solului răpus,
Cum o dorea stăpână.
Noi biciul l-am simțit ades,
În...
De când dacii și romanii zămislit-au astă lume,
Un popor ce cu credință, poartă bravele lor nume,
De când primul domn pe țară și-a înscăunat domnia,
De atunci, pe-a noastre plaiuri, noi am cunoscut robia.
Încât de privești în urmă, inima...
Mi-i sufletul cristal ca roua dimineții,
Dar port în el regrete fără leac,
Că mi-am pierdut comoara tinereții,
Într-un trecut despotic, amarnic și sărac.
Eu primul scâncet l-am rostit în lume,
Pe-o margine de lan, la prașila dintâi,...
Cum este roua-n trandafiri,
Atunci când vremea se cuvine,
Din vinul sfânt, plin de iubiri,
Am prins inelelor rubine.
Cu patimi grele le-am cioplit,
Cu suflete de sfinți și fameni,
Cu suferinți le-am repilit,
Și azi, în ele văd...
Cum roua-n flori de trandafiri,
Sporește, luciu-n nopți senine,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Sporește soarta lumii-n bine.
În veacul nostru au sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar câți martiri au înflorit,
Livada morții, nu...
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum mor semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Că nu-i durere la români,
Ca pierderea de nume.
Așa ne știe lumea dar mâini o să admire,
Că zilele de-acuma le-am dus chiar peste fire,
Popor făr' de prihană, și plin de omenie,
Cu cântece la strană, cu jocuri la chindie,
Cu marea la picioare și cu Carpații frați,
Noi suntem pe...
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
Ca pierderea de nume.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.
Dorm istorii milenare,
Sub pământuri roditoare,
Ape spală mii de chipuri,
De cetăți, acum nisipuri.
Câte-o piatră mai colțoasă,
Amintește de vreo casă,
Câte-o frunză împietrită,
Vechi porticuri strălucite.
Numai oamenii...
Un singur nume-a fost de-ajuns,
Să tulbure cazarma solitară,
Visărilor ce s-au ascuns,
Și ordin toți de primăvară.
Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un...
Să priveasc-Ardealul lunei i-e ruşine
Că-a robit copii-i pe sub mâni streine.
Ci-ntr-un nor de abur, într-un vă1 de ceaţă,
Îşi ascunde tristă galbena ei faţă.
Horia pe-un munte falnic stă călare:
O coroană sură munţilor se pare,
Iar...
O stea pin ceruri o văd că trece
Şi eu un nume i-am pus din zbor,
Numele unei inime rece,
Fără fior.
Ea nevăzută acum se stinge,
Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;
Numai un ochi singur umed o plânge
Căci o-a iubit.
Ştiţi de ce...
O, îndulceşte-ţi ochii tăi, iubită;
O, însenină faţa ta de nea.
Nu ştii că-n piept inima mea rănită
Tresare-adânc la întristarea ta?
Tresare-adânc, tresare-adânc, iubită
¬Oh, în zădar mi-ncreţi tu fruntea ta.
Durerea chiar de-o...
Iată! hora se porneşte
Sub stejar, la rădăcină.
Iată! hora se-nvârteşte...
Vină, puico, vină.
Lângă mine vin', drăguţă,
Să te pot strânge de mână
Ca ieri seara, la fântână;
Mario, Măriuţă!
Duh-de-Spaimă! Piei-Nălucă!
Sună...
Ah! viaţa pentru mine,
Scump înger! fără tine
Nu are nici un bine,
Nu are nici un dar.
În cer fie lumină,
Sau nori, sau noapte lină,
Sufletul meu suspină,
Suspină cu amar!
Oricare nălucire
L-a omului simţire
Aduce-nsufleţire...
Văzutu-te-am în pace suind scara mărirei
Şi-n pace luănd calea augusta-a nemurirei,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sadit pe miriade de libere ogoare!
O clipă apărut-ai în planul veciniciei
Şi vecinice mari fapte...
