Poezii despre Oameni

125 poezii despre oameni

Ploile ! (II)

Caiet - Constantin Delaozana

Din știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Ploile ! (IV)

Caiet - Constantin Delaozana

În prezente vremuri,
Iscate de oameni,
Streșini călătoare,
Curg în solul țării,
Ploaia germinării,
Pătimași de zboruri,
Fiii vremii noastre,
Trec sub ploi de astre!

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Cotidiană !

Caiet - Constantin Delaozana

Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.

Larg prin porțile deschise,
Oamenii, duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei în treacăt își dau mâna.

Zeii...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Vechi istorii egiptene !

Caiet - Constantin Delaozana

Azi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost taine pământene?

Hieroglifele, adună,
O viață de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.

Piramidele domină,
Ca și...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Sfinxul șuieră-n pustie !

Caiet - Constantin Delaozana

C-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi, neputincioșii oameni,
Sunteți doar, zădărnicie!

Umbra mea, e colosală,
Și stăpână pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată parodie ”.

Faraoni, nu sunt de...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Oglinzile !

Caiet - Constantin Delaozana

Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?

În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Strugurii !

Caiet - Constantin Delaozana

Culeg struguri, rumeniți,
din inima,
vie,
a țării,
și-i zdrobesc, în teascul,
inimii mele!

Esența buchetelor, o dau,
oamenilor.

Oamenii, beau scânteind,
de plăcere, nectarul!

Apoi,
ei prind în brațe,
timpul....

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Omagiu !

Caiet - Constantin Delaozana

Slăvită fii, în veci, sublimă poezie,
Tu..., Zână îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români!

Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Iubire !

Caiet - Constantin Delaozana

Iubesc, tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.
Iubesc, satele mândre, cu noi cușme de țiglă,
Tăiate de...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Ploile !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Din.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!

Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Cotidiană !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.

Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Vechi istorii, egiptene !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Azi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii, egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost, taine, pământene?

Hieroglifele, adună,
O viață, de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.

Piramidele..., domină,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Sfinxul..., șuieră-n pustie !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

C-o sfidare, fără margini,
Sfinxul, șuieră-n pustie:
„ Voi.., neputincioșii oameni,
Sunteți..., doar, zădărnicie.

Umbra mea..., e colosală,
Și stăpână..., pe pustie.
Umbra voastră, n-are fală,
Că-i curată..., parodie....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Iubire !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Iubesc..., tarlaua țării, cu grâna colectivă,
Ca primăvara, Mai-ul, cu teiul, deopotrivă,
Iubesc..., umana muncă, în ritmuri cadențate,
Cu zorul și cu sporul, care-o-ndrăgesc, în toate.

Iubesc..., satele mândre, cu noi cușme, de țiglă,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Omagiu !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Slăvită fii..., în veci, sublimă poezie,
Tu, Zână, îndrăgită, de tineri și bătrâni,
Arome-nmiresmate, simțirea, ne-o îmbie,
Să închinăm, în cinstea, poeților români.

Octombrie-i brumar, al nopților de toamnă,
Iar ziua, rumenește,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Strugurii !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Culeg struguri, rumeniți,
din inima,
vie,
a țării,
și-i zdrobesc, în teascul,
inimii mele!

Esența buchetelor, o dau,
oamenilor.

Oamenii, beau scânteind,
de plăcere, nectarul!

Apoi,
ei prind în brațe,
timpul....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Oglinzile !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Voi..., oglinzi!
Voi..., cioburi de lună,
cine v-adună,
din necuprins,
și tainic, vă-mbină,
mereu,
fără plin,
pe noaptea,
lumii?

În joaca,
universală,
cu Terra,
Luna-și arată,
din totdeauna,
chipul ei bălan....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Vânătorii de prepelițe !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Stau la pândă, vânătorii,
Trei, de cum mijiră zorii,
A lor arme, par vătraie,
Jerăind, în lanuri, paie.

Unul, zice plin de sine:
„ Când aveam lumini senine,
Doboram, cu ploi de-alice,
Prepelițele voinice ”.

Altul, plin de...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni

Minciuna !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

O..., cum îți cade voalul, când treci pe lângă mine,
Deși..., tu, pari o Zână, cu bucle aurii,
Ce vine, surâzăndă..., din zările senine,
Ca dimineți de vară, pe raze..., argintii.

Divină plăsmuire, cu mers..., de căprioară,
Cu câtă...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni