Să scriu..., de noaptea unor stele,
Ce cad, în visurile mele?
Să scriu..., de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate, le-au scris, toți,
De la bunici, pân' la nepoți!
Să scriu..., că viața, mi-a fost fadă,...
E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Dar încă de te-aşteaptă-n...
Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte,...
Stă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.
El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....
Inimi viclene,
Dureri au aprins,
Dar, toate s-au stins,
Ca zilnic, selene.
Inimi române,
Iubiri au aprins,
Cu graiul, nestins,
Chiar inimi, păgâne.
Inimi mirene,
Cu sânge au scris,
Mânați, de un vis,
Credinței perene....
De când eram școlar,
am prins a stihui...,
gânduri,
Dar, niciodată,
n-am scris,
gândul pur.
Când îl citeam,
în ritmul slovelor,
părea..., un străin,
palid și rece,
frate..., vitreg,
gândului pur.
Dar...,
oameni...
Când ascult, un oarecare,
Cu grai dulce și subtil,
Joacă-n unde, sclipitoare,
Curgătorul vieții stil.
Când îl văd apoi, la treabă,
După colț, cum joacă șah,
Tremurând, vicleană barbă,
Sub turban de padișah.
Când mai văd, cum...
Nu tot ce-am scris, vă pară gruie,
Nici strălucirea lor, inele,
Ce vrut-a sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Chiar de mi-e slava lapidară,
De setea lumii, e pătrunsă,
Când trag, în cumpăniri de seară,
Lumina, care...
Scări de dor lacrimi de vis,
Urc și cad în lume!
Ce ni-i dat ce ne e scris,
Toate vin anume!
Deci în voie să lăsăm,
Traiul pân-la moarte,
Cu iubire să-ntremăm,
Visele deșarte!
Din vlăstare să-mpletim,
Dragostea mai pură,...
Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Cei mai talentați din țară,
Ne simțim în artă bine,
Să cântăm ca o vioară,
Proslăvind eterne sine!
Masa celor mari maeștri,
Sub povara adulării,
Stă ca umbra de pilaștri,
În ajunul demolării!
Cel mai talentat, ne zică,
Cum...
Nici ploaia, nici vântul,
Ce bat pământul,
Nu șterg cuvântul,
Ce-n fie cântul,
Umanității,
Înnobilând-ul,
Cânt libertății!
El ni-i crdința,
Scrisă pe flamuri,
El ni-i ființa,
Stîpână pe neamuri,
El e cuvântul,
Viteaz...
Bună vreme codru drag!
Ți-am trecut al vieții prag,
Printr-o roiște de fag,
Să te-ntreb de cel mai drag.
Care-n vremi te îndrăgise,
Legănându-se cu vise,
Și în cărți mi te descrise.
Ți-am bătut cărările,
Către toate zările,
Și-am...
Nu tot ce-am scris sunt toate bune,
Nici giuvaeruri și nici perle,
Voit-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la soare, către stele.
Deci râvna zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
Nu tot ce-am scris vă pară bune,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scara unor stele.
Din truda zilei lapidare,
De taina muzelor pătrunsă,
Eu trag la țărmuri de visare,
Lumina care stă ascunsă.
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși mi-i slova lapidară,
De taina muzei e pătrunsă,
Când trage-n cumpăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
Să spun de zbuciumate nopți?
De schimbătoare zile?
Au scris bunici, nepoți,
Cutremurătoare file.
Să spun de-a lor lumină,
Când stele licăresc,
Ori de lumina zilei,
Când hojmai hoinăresc?
Acestea s-au spus toate,
Cu maxim de...
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși curg slove lapidare,
De taina muzei sunt pătrunse,
Când trage-n cumpeni visătoare,
Lumini care mai stau...
Să scriu de noaptea unor stele,
Ce cad în visurile mele,
Să scriu de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate le-au scris toți,
De la bunici pân' la nepoți,
Să scriu că viața mi-a fost fadă,
Că m-au călcat toți...
Din tot ce-am scris nu-s toate bune,
Nici n-au ades luciri de perle,
Dar vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scară unor stele.
O trudă zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
