Aștept, nespus, să vii, din idealuri,
Să înspumezi iubirii, alte valuri,
Dar, tu nu vii, căci te-ndrăgesc toți sfinții,
Pe când eu, vin..., din dorul suferinții!
Aștept, răbdând sfios, la țărmul mării,
Să-mpătimezi, idila înserării,...
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Nu sorb, cântări, nici adorații,
Eu..., sunt, un credincios, colind,
Iubirii lui..., răsfrânte-n alții!
Eu..., nu sunt, membru de Partid!
Dar, am trudit mereu la țară,
În miezul luptelor, torid,...
În cupa veșniciei noastre,
Filtrez speranței, vechi simțiri,
Și reînviu, cu nopți albastre,
Fiorul..., sfintelor iubiri!
Tumultul țării-n mine curmă,
O floare, tânără-n visări,
Dar..., mă înalță iar din urmă,
Columnă vieții...,...
Moarte tot adună,
Lut, în văgăună!
Cine schimbă fața,
E doar pururi viața,
Oamenii sunt mulți,
Mulți, să-i tot asculți,
Dar, exist-o lume,
Rea din fire-anume,
Hâdă, ce nu curmă,
A durerii urmă!
Aruncați războaie,
Cum zvârliți...
În veșnicie, mă preling,
Pe-o clipă solitară,
Dar, ca un nevăzut paing,
Urc scara vieții, iară!
Așa cum, doruri vii se sting,
Ades, pe căi răzlețe,
Amoruri pătimind, disting,
Seduse, dulci noblețe!
Nu deschideți uși vieții,
Voi, timizi cu glas duios,
Nu mai plac nici chiar poeții,
Zilnic, care beau vârtos!
Cine vrea, mă rog stimuluri,
Țara-ntreagă-n vis se-mparte,
Mai lăsați a lenii chiuluri,
Cei ce scrieți, marea carte!
Firave fire, de 'noire,
Animă..., restul vieții,
Ca florile de busuioc,
Visarea..., tinereții!
Iar eu, duios cu visul meu,
Privesc senin..., clepsidre,
Uitând, că mă golesc, mereu,
Necunoscute..., vidre!
Venim..., trăim...,...
Eu știu spre bine, c-am să mor,
Iar martor mi-e norocul,
Că-n traiul lumii trecător,
Sublim e numai jocul!
Din el ades ce-i readmir,
E sloboda-i uitare,
Cu tot naivu-i elexir,
O brumă-n prag de soare!
O biată iarbă de rămân,...
A doua zi, din cea eternă,
Înșurubată-n Univers,
Cu umbra nopții ne discernă,
Un început de an, în mers!
Și cum în mintea noastră, toate,
Le-nșurubăm, pân' obosim,
Ne trecem zile separate,
Și nopți visate că nu știm!
Și...
Unii totuși mai gândesc,
A fi fericit înseamnă,
Tot huzur în trai lumesc,
Făr-a muncii stil ce-ndeamnă!
Dar natura-n sinea ei,
Poart-a râvnei devenire,
Aprigă-i ca niște zmei,
Dar și cântec de iubire!
Fericirea, mult visată,...
Etern e cerul, plin de stele,
Da-n noaptea gândurilor mele,
Nu mai cad fulgere, nici brume!
Opace-adie printre hume,
Curbată-n neguri de mormânt,
Ce suie-n cânturi, sunt, nu sunt,
Fatidicul vieții clare:
„Uitare morților, uitare”!...
Simt duios cum piere urma,
Doritoare de-nceputuri,
Cum mi se brumează cârma,
Primăveri-n sumbre cânturi!
Și mă prinde-o dulce pace,
Și mă simt, din altă eră,
Parcă vremea se răscoace,
Parcă nimeni, nu mai speră!
„O..., nimic,...
Visătoare minți spre mâine,
Leagă punți în largul zării,
Să nu cați numai la tine,
Ci mai mult, la soarta țării!
Și din măiestria-ți dată,
Să lași, barem un cuvânt,
Să străluce, în durată,
După tine, în vreun cânt!
Să te...
Strânsei, din durerea vieții,
Ca să fiu tot cel înfrânt,
Trubadur, ca-n vremi poeții,
S-o alin, și tot să-i cânt!
Chiar cu haina sfâșiată,
Ca un șarpe mă târăsc,
Să ador, un chip de fată,
Și să-i cânt, făr' s-o urăsc!...
O..., Românie, țara mea!
Tu pentru mine ești unica minune!
Or fi în lume, țări mai mari,
dar tu ești pentru mine, însăși viața,
căci viața mea, din tine curge!
De m-ai chinui tu țara mea,
eu tot te iubesc, căci voi bea cu tine,
cel...
Sub zidirea sfintei Golii,
Mândră, crește o parcare,
Sfinții umezi, roși de molii,
Nu mai pot ieși la soare!
Palizi, triști, cu fețe trase,
Nu mai știu nici o credință,
Îndrăgiți cu fumuri grase,
Morții trec făr' de credință!...
Când mori, e-o trecere finală,
Din primăvara ta banală,
Când crești risipă-n nicăieri,
Când dai ce-i bun, fără să ceri!
Apoi te amăgești c-o vară,
S-aduci făină în cămară,
S-o ai în toamna solitară,
Când regretând, să plângi vioară,...
Când plouă lung și monoton,
Din cerul toamnelor târzii,
La geamul care dă-n balcon,
Roiesc duioase poezii!
Una aleargă spre păduri,
S-aducă suflul primăverii,
Alta tocmește din securi,
O lună nouă-n arca serii!
În toate e un...
Drama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!
Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!
Jocul vieții, e...
Eu nu știam, când m-am născut,
Ce bine o să-mi fie,
În raiul meu, necunoscut,
Ce-mbie și adie!
Am mers în rând cu cei mai mulți,
În drum făr' de țipenii,
Am ascultat, cât poți s-asculți,
Doiniri sfințind ectenii!
Dar, când...
