Nu cătați prieteni tinereții mele,
Suferinți eterne lăcrimând din stele.
Nu cătați din vicii să-ntocmiți o gamă,
Cine nu aleargă patimii când cheamă?
Suferința vieții chiar de-i lungă cale,
Singură se trage ca un râu la vale,
Ce...
Să nu lași valuri de acumi,
Naiv dorindu-și alte lumi,
Oriunde-ai fi pe-al vieții drum,
Sperând trăiește-te acum,
La ce folos când ești moșneag,
Să speri vieții alt meleag?
Când morții vremi te-or soroci,
Pate cei vii n-or mai boci,...
Când curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite!
Când curg din mine sfinte vise,
În prada patimii bolnave,
Nu sunt decât dureri deschise,
Iubiri ce cad dorinței sclave!...
Tânăr urci vioi pe scara vieții,
Dezlegând gândirii noi șarade,
Suflet necuprins cum sunt poeții,
Iști din clipe veșnice balade!
Când te bat urgii mereu din urmă,
Decâderea urcă înălțării,
Rareori o patimă mai curmă,
Timpul tău...
O, Prometei ai vremii mele!
Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când picură senin din stele,
Iubirea lumii să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Pot stinge nervul vieții-n oase,
Izvorul lacrimii în gene!
O,...
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Din margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Doamne când mă doare dorul,
Nu-ți invoc sfios amorul!
Altui spirit mai aproape,
Cu ochii ageri sub pleoape,
Plec cu fruntea-n vis fierbinte,
Mergerii cu el 'nainte!
Altu-i care nu în ceruri,
Ține tolba cu cerneluri,
Ci aici ne...
Să zvârli cuvinte jignitoare,
Când oameni vin cu pâini și soare,
Să nu-ndrăgești iubiri de oameni,
Când tu te vezi că-n ei nu semeni,
E tot la fel cum toamna pomii,
Ar scutura din crengi atomii,
Când tu le-ai zice plin de sine,
Că...
Un Dafin..., a murit, aseară,
De ochiul clipei, scuturat,
Când scârțâind, ca o vioară,
N-a mai simțit..., ce-a indurat!
Pădurea-n freamăte sihastre,
La-ntunecat numa-n funzare,
În urmă n-a lăsat dezastre,
Ci doar un cântec de...
Pe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
De ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Să văd, iubirea mea, trecând cu altu?
Mai bine plec, făr' să privesc în urmă,
De-ar scăpără din goluri..., tot neantu,
Durerea mea..., în veci, nu se mai curmă!
Te las..., în dar, deci iar împrejmuită,
Iubirea mea..., de tinere...
Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri!
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e...
Te-am iubit, încă de mică,
Când, cu gulerul scrobit,
Tu-mi păreai, o rândunică,
Eu, un șoim, dar m-ai robit!
Anii, cruzi, fără de milă,
M-au suit, în vârf de munte,
Azi, tu, ești, numai idilă,
Eu, șoiman, în peni cărunte!...
Părinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vîndă, pe arginți,
Aceste dulci odoruri!
Prea bat orașe făr de rost,
Prea nu știu rostu-n muncă,
Le-ar trebui, regim de post,
Că prea din bine, aruncă!
O, sigur am...
Planeta mea, tu, pari albastră,
Spun cei ce vin, din depărtări,
Dar, eu te văd, de la fereastră,
Cu negru, poleită-n zări!
Și nu știu cum, îmi pare mie,
Tu, te-ntuneci, tot mereu,
Cum se-ngroapă o statuie,
În praful gros, de...
Mi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Nu plâng, în stihuri, oseminte,
Uitării, care s-au ales,
Ci viața-n valuri, de cuvinte,
Adâncu-i tainic, înțeles!
În stihuri, mi-e nădejdea, toată,
Că n-oi rămâne, fără nume,
Că, se va pomeni..., odată...,
C-am suferit, doinind, o...
Din urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!
De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...
