Te-am iubit, încă de mică,
Când, cu gulerul scrobit,
Tu-mi păreai, o rândunică,
Eu, un șoim, dar m-ai robit!
Anii, cruzi, fără de milă,
M-au suit, în vârf de munte,
Azi, tu, ești, numai idilă,
Eu, șoiman, în peni cărunte!...
Poezie de Constantin Obadă despre rușine, milă, limbă, viață, poezieLa mulți ani! cu jucării,
Dragi copii și oameni mari,
La mulți ani! cu veșnicii,
Muncitori și cărturari!
Orice cap, rotit pe umeri,
Partă-n miezu-i, galaxii!
Nu-ncerca pe om, să-l numeri,
Findcă numeri..., veșnicii!
La mulți...
Poezie de Constantin Obadă despre muncitori, copii, oameni, poezieArtiștii, poartă suferinți,
Pe chipul lor, de ceară,
Dureri, rămase, din părinți,
Din lume și din țară!
Dar, poartă și un zâmbet, rar,
Ce scapără-n idee,
Un cântec viu și temerar,
Ce-aprinde-o epopee!
Poezie de Constantin Obadă despre artiști, idee, părinți, zâmbet, suferință, durere, țară, lume, poezieVoi..., nu gândiți, că printre voi,
Sunt genii, care-ncheagă vise,
De-aceea-i socotiți..., gunoi,
În timp ce ei..., străbat abise!
De câte ori, n-au ascultat,
Cum vă spoiați, cu-a vremii fală!
De câte ori, n-au suportat,
Prostia...
Poezie de Constantin Obadă despre geniu, demnitate, prostie, cuvânt, frică, măsură, vis, timp, clipă, fațăCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru, ploaie, speranță, singurătate, pământ, apă, dor, stele, lună, lumePărinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vîndă, pe arginți,
Aceste dulci odoruri!
Prea bat orașe făr de rost,
Prea nu știu rostu-n muncă,
Le-ar trebui, regim de post,
Că prea din bine, aruncă!
O, sigur am...
Poezie de Constantin Obadă despre părinți, morală, post, școală, siguranță, muncă, copii, bine, viață, poeziePoate..., mor, acum, ucise,
Flori, ce-ar fi putut să fie,
Dulci poeme, cu narcise,
Sonuri noi, de simfonie!
Poate..., mor, acum, ucise,
Din dureri, o bună parte,
La ce bun, când pasc din vise,
Turma, armelor de moarte!...
Poezie de Constantin Obadă despre muzică, geniu, poezie, eternitate, durere, moarte, flori, grădină, visPlaneta mea, tu, pari albastră,
Spun cei ce vin, din depărtări,
Dar, eu te văd, de la fereastră,
Cu negru, poleită-n zări!
Și nu știu cum, îmi pare mie,
Tu, te-ntuneci, tot mereu,
Cum se-ngroapă o statuie,
În praful gros, de...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru, zi de naștere, vin, viață, poezieMi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, sfinți, dor, iubire, soare, viață, poezieNu plâng, în stihuri, oseminte,
Uitării, care s-au ales,
Ci viața-n valuri, de cuvinte,
Adâncu-i tainic, înțeles!
În stihuri, mi-e nădejdea, toată,
Că n-oi rămâne, fără nume,
Că, se va pomeni..., odată...,
C-am suferit, doinind, o...
Poezie de Constantin Obadă despre suferință, nume, lume, viață, poezieDin urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!
De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...
Poezie de Constantin Obadă despre fum, grădină, oraș, viață, moarte, vreme, zi de naștere, țară, cer, floriDin stripa dorului stăbun,
Sub bolți, cu ziduri groase,
Pe unde datini se-ncunun,
Admir, iconostase!
Iar sfinți-n zale purpurii,
Din ochi, când mă măsoară,
Adânc mă plec, și întârzii.
Sunt, ctitorii de țară!
Ei, au un har, al...
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, măreție, țară, iubire, ochi, suflet, poezieEra, în teatre, un tipic:
„ Bătrâni să joci, de tinerel ”!
Acum, s-a mai schimabt, un pic,
Acuma, nu-i mai joci, defel!
Poezie de Constantin Obadă despre poezieBoierii hulpavi, au murit,
Dar, boieria, ne-a rămas,
Cu chipul blând și aurit,
Balaur crud, cu tril în glas!
Poezie de Constantin Obadă despre cruzime, poezieÎn cupa strălucirii noastre,
Filtrează lumea, înnoiri,
Și cu zefir, din ape-albastre,
Adie ale nopții, dulci iubiri!
Tumultul țării-n mine curmă,
O floare, tânără-n visări,
Dar, mă înalță iar, din urmă,
Columnă, vieții din cântări!
Poezie de Constantin Obadă despre tinerețe, lume, viață, poezieFericite ierburi, cresc, din ape tulburi,
Cine le ogoaie, arde-n el văpaie,
Când vulcanul tace, suie mai rapace.
Munții, cad în dâmburi, marea-i numai aburi,
Norii, vin puhoaie, codri, curg pâraie!
Clipa, când preface, cugetă în pace!...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, idee, moarte, clipă, eternitate, cer, acasă, casă, pace, vinDe ce-ngropați de vii, părinții,
Cu ochi vicleni și dușmănoși?
De ce, de dragul suferinței,
Vă arătați..., neomenoși?
De ce, când trec în labirinte,
Regretele, vă par..., eterne?
De ce, simțiți, în oseminte,
Durerea lor, cum vi se...
Poezie de Constantin Obadă despre regret, durere, bunul simț, simț, ochi, poezieLiniștea, coboară-n ape,
Seara zilei, către noapte,
Codrii viselor, aproape,
Cern iubiri duioase-n șoapte!
Poezie de Constantin Obadă despre liniște, noapte, poezieDe cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
Poezie de Constantin Obadă despre modestie, artiști, durere, admirație, speranță, zbor, cărți, omenie, față, clipăDe ce..., ne amăgim, cu cât ne înmulțim,
Ființa noastră bună, cu zeci de surogate?
De ce..., gțndiri, tratăm, cu un sever regim,
Să suferim de frică, iubind, din lașitate?
De ne mai amăgim, cu temple din iubiri,
Un haos, ne pândește,...
Poezie de Constantin Obadă despre lașitate, hoţi, frică, haos, ființă, suflet, oameni, poezie
Amestec anti-cancerigen de miere, polen, propolis și lăptișor de matcă
