Banalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeMă poartă gândul către marea unde,
Vâslește nemurirea tot ce moare,
Acolo-n țara viselor profunde,
Unde prind nopțile cu mâna soare!
Cu barca mea despic a lumii valuri,
Întrezărind un cer cu alte stele,
Seducător să-l arcuiesc în...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeÎn sânii tăi zglobii păstrezi,
Comori ce vin din alte ginte!
Cu ce săruturi îi botezi,
Iubirea mea în ore sfinte?
O, lasă să-i mângâi duios,
Cu ochii pradă suferinții,
Să mă îmbăt nesățios,
Ca-n dragostea de prunci părinții!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeMi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarea frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării!
Mi-i dor să-l beau chihlimbariu,
Din via vârstei fără moarte,
Să mă îmbăt de timpuriu,
Uitării care mă...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeToți suntem în mari primejdii!
Siguranța n-are loc,
Numai patima nădejdii,
Arde viselor noroc!
Ce sublim e visul lumii,
Când iubirilor lăsat,
Frânge rugul anatemii,
Și dureri ce-au apăsat!
Toți suntem în mari primejdii!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNu te iubesc pentru că sameni,
Cu tot ce-i lume pe pământ,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui spre ce nu sunt!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeNu te iubesc pentru că sameni,
Cu toată lumea la un loc,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui în alt noroc!
Poezie de Constantin Obadă despre lumeMă tem, să număr ziua asta,
Să nu mă mistuie, năpasta,
În care, parcă am căzut,
Din nu știu ce..., necunoscut.
În care, parcă am trăit,
O lume, ca un bun răit,
În care, parcă am murit,
'N amurgu-i roșu, aurit,
Din care, iar am...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeUn Dafin..., a murit, aseară,
De ochiul clipei, scuturat,
Când scârțâind, ca o vioară,
N-a mai simțit..., ce-a indurat!
Pădurea-n freamăte sihastre,
La-ntunecat numa-n funzare,
În urmă n-a lăsat dezastre,
Ci doar un cântec de...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeSeninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!
Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeAscultă..., cântul meu pribeag,
Pe unde noaptea se strecoară,
Să mai revăd, acel meleag,
Unde-a iubit întâia oară!
Ascultă-i..., zbaterea de-o clipă,
Cum sună iar, aceleași vise,
Cum mai întinde o aripă,
Să zboare iar, peste...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeFrumusețea lumii..., trece,
Strecurând destine-n pară,
Pân' din clipa morții, rece,
Dă-n lăstari de primăvară!
Toate par, în nemișcare!
Toate stau parcă-n visare!
Nimeni..., nu se mai implică!
Nimeni..., nu se mai explică!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDorm..., strămoși-n vise stranii,
Sub a păturilor veacuri,
Dorm..., alături și dușmanii,
Răvășiți, ca niște leacuri!
Lumea..., după ce nu-i lume,
S-oglindește-n vreo idee,
Din tulpina unor nume,
Lăstărind, să-nalțe zmee!...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin urna ei de oseminte,
Pierduta lume, nu mai vine,
O iarbă-i crește pe morminte,
Pe care-o calcă orișicine!
De mic copil, eu, port în minte,
Suavul adevăr, fecund, ce-mbie,
Că tot ce e merge-nainte,
Iar tot ce-a fost, n-o să mai...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri!
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e...
Poezie de Constantin Obadă despre lumePe cioburi mari, de lună,
Din sud, aștept să vii,
Iubire ce răzbună,
Altare străvezii!
Pe fulgi din mări de nea,
Din nord, aștept să vii,
Iubire ce stârnea,
Duioase reverii!
Pe zorii clari, din est,
Din vest, aștept să vii,...
Poezie de Constantin Obadă despre lumeDin vieți roite-n farmec, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali!
Or câtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu harul tău etern,...
Poezie de Constantin Obadă despre lume
