Îmbietore-ntinerești,
Meleagul nins de bătrânețe,
Crăiasă dulce ca-n povești,
În straie verzi când dai binețe!
Din codrii vremii suni cântări,
Și-n plaiuri marșuri de mioare,
Și-n-nobilezi cu-mbrățișări,
Cu argintiu muiat în...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniUnde-mi sunt acum bunicii,
Să-mi alunge norii fricii,
Să-mi deschidă, să mă-nvețe,
A izbânzilor povețe!
Bunătatea lor sihastră,
Străjuia căsuța noastră,
Blânzi ca file de poveste,
Picurau nădejdii veste!
Ei s-au dus pe fir de ape,...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniDe unde devine de-auzi depărtarea,
Adâncă în inimă cum sună chemarea?
Fiorii femeii feresc fardul feții,
De lacrimi prelinse să râdă drumeții!
O soartă severă separă simțirea,
De diavol de Domnul de dor devenirea,
De aceia durerea...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniFantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniNu te iubesc pentru că sameni,
Cu tot ce-i lume pe pământ,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui spre ce nu sunt!
Poezie de Constantin Obadă despre oameniNu te iubesc pentru că sameni,
Cu toată lumea la un loc,
Ci pentru ceea ce din oameni,
Unești și-i sui în alt noroc!
Poezie de Constantin Obadă despre oameniSă zvârli cuvinte jignitoare,
Când oameni vin cu pâini și soare,
Să nu-ndrăgești iubiri de oameni,
Când tu te vezi că-n ei nu semeni,
E tot la fel cum toamna pomii,
Ar scutura din crengi atomii,
Când tu le-ai zice plin de sine,
Că...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniFrumusețea lumii..., trece,
Strecurând destine-n pară,
Pân' din clipa morții, rece,
Dă-n lăstari de primăvară!
Toate par, în nemișcare!
Toate stau parcă-n visare!
Nimeni..., nu se mai implică!
Nimeni..., nu se mai explică!
Și...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniLa mulți ani! cu jucării,
Dragi copii și oameni mari,
La mulți ani! cu veșnicii,
Muncitori și cărturari!
Orice cap, rotit pe umeri,
Partă-n miezu-i, galaxii!
Nu-ncerca pe om, să-l numeri,
Findcă numeri..., veșnicii!
La mulți...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniDe ce..., ne amăgim, cu cât ne înmulțim,
Ființa noastră bună, cu zeci de surogate?
De ce..., gțndiri, tratăm, cu un sever regim,
Să suferim de frică, iubind, din lașitate?
De ne mai amăgim, cu temple din iubiri,
Un haos, ne pândește,...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniE unul în mine..., ce cată să zboare,
Iar altul..., se trage adânc, în abis.
Din zbaterea durerii, eu leg o înălțare,
Iubirii de oameni, c-un fulger deschis!
Poezie de Constantin Obadă despre oameniDin toate-i om, spre tot ce-i om!
Cum pomii vremii, din semințe,
S-au dat cu vânturi, tot în joacă,
De s-au ales ei cei mai falnici,
Mai drepți, mai buni, și mai ornați,
Din soare mult, din apa mării,
Tot astfel omul s-a tot tras,...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniCe trist, să stai, s-aștepți să mori,
Cum moare-o gâză, după ploaie,
Când ai fost fulger, printre nori,
Și ploaie, vremii ce ogoaie!
Să te strecori grăbit și lent,
Să joci un teatru, cu oricine,
Să fii mereu..., un repetent,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniEu, vin din plaiul strămoșesc,
Păstor în stripa devenirii,
Să cânt, eternul românesc,
Din țara doinei și-a iubirii!
Și nu mă dau cum ne e firea,
Pân' n-oi suna din universuri,
Să ne cunoască omenirea,
Dreptatea vremii și în versuri!
Poezie de Constantin Obadă despre oameniTinerețea-i zbor și vis,
Din noianul devenirii,
Căci ea lasă în abis,
Ce-i supus, îmbătrânirii!
Cine-ar fi putut să strângă,
Haosul, după creații?
Cine-n cântece să plângă,
Morții, din atâtea nații?
Decât ea, naiva floare,...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniDecembrie, subtil a prins,
Să-nvăluie durerii,
Dar, sub troiene, dinadins,
Dospește..., primăverii!
Când oamenii, subtil sunt ninși,
Cu-nvăluiri..., deșarte,
Nădejdea, le rămâne-n sfincși,
Dar sfincșii lor..., în moarte!
Poezie de Constantin Obadă despre oameniOchii dimineții,
îmbracă,
privirea soarelui,
și sărută cu ea,
oamenii,
mările,
munții,
și toate,
frunțile!
Ochii amiezei,
îmbracă,
privirea trudei,
pe care o culcă,
în paturi proaspete,
și verzi,
din care Anteii...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniMoarte tot adună,
Lut, în văgăună!
Cine schimbă fața,
E doar pururi viața,
Oamenii sunt mulți,
Mulți, să-i tot asculți,
Dar, exist-o lume,
Rea din fire-anume,
Hâdă, ce nu curmă,
A durerii urmă!
Aruncați războaie,
Cum zvârliți...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniÎndrăgeai, atât de mult,
Dragostea de oameni,
Astăzi, când te mai ascult,
Cu..., Satana semeni!
Ce frumos, cântai, demult,
Dulce farmec, vieții,
Astăzi, când te mai ascult,
Simt..., tristețea feții!
Îndrăgeai, atât de mult,...
Poezie de Constantin Obadă despre oameniToamna, trece-n straie mândre,
Ruguri, pline de lumină,
Și cum flutură din tundre,
Pare-o galeșă regină!
Și cum curge-n vin de vie,
Și cum râde-n ochii țării,
Pare-o sfântă poezie,
Scrisă-n ziua sărbătorii!
Oameni buni, sătui...
Poezie de Constantin Obadă despre oameni
![N.[icolae] Georgescu](/imgupl/author/n-icolae-georgescu--xs-2541.jpg)
