Nu cătați prieteni tinereții mele,
Suferinți eterne lăcrimând din stele.
Nu cătați din vicii să-ntocmiți o gamă,
Cine nu aleargă patimii când cheamă?
Suferința vieții chiar de-i lungă cale,
Singură se trage ca un râu la vale,
Ce...
La poala unui munte falnic,
Acuma veacuri strânse-n urmă,
Un Domn român în straie falnic,
Opri cu oaste și cu turmă!
Să ridicăm aici cetatea,
Popor iubit lovit de soartă,
Să-nchidem trainic libertatea,
Cu-ntineriri de străji la...
Atâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată!
Eu o ascult cum înfioară,
Aceiași sfântă desfătare,
Până lumina ei stelară,
Aprinde-n suflete alt soare!
Adormit subtil de gânduri,
Văd o lume neștiută,
Pe când sufletul afară,
Pe o bancă de aseară,
Cu alt suflet care-l știe,
Logodindu-se în taină,
Sorb imensități tăcerii!
Miezul nopții cerne stele,
Peste creștete bălaie,
Până-n...
Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Din margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Cât am stat de voi aproape,
Nu știam că ne desparte,
Fanteziile mioape,
Și gândurile deșarte!
Eu credeam în amiciții,
Cum o roză crede-n soare,
Nesimțind că-s exerciții,
De grimasă și oroare!
Numai timpul, meșter mare,...
Cei mai talentați din țară,
Ne simțim în artă bine,
Să cântăm ca o vioară,
Proslăvind eterne sine!
Masa celor mari maeștri,
Sub povara adulării,
Stă ca umbra de pilaștri,
În ajunul demolării!
Cel mai talentat, ne zică,
Cum...
Pe argintul vremii, urc și eu, discret,
Știu că am în slove, farmec de poet!
Tânguioasa cobză, sună a dogit,
Cât mi-i dragă lumea, mie-s îndrăgit!
Dar de ce, privirea plânge, când eu râd?
De ce, stau pe gânduri și tresar, oftând,...
Cu vise tulburate, cu plete de ninsori,
Trec..., anii mei albaștri, din cântece și flori,
Cum trec..., în straie vechi, par niște muribunzi,
Ce le-ndrăgești durerea, când vrei să le-o ascunzi!
Din urmă, le cad zdrențe, ce șerpuiesc în...
De ce..., îmi chinui, biata stripă,
În nopți de basm și de risipă?
De ce..., cu fulgi, mai leg himere,
De dragul cui și-a cui plăcere?
De ce..., din vreme timpurie,
Încerc, sublima armonie,
Când e știut, că din milenii,
Discret,...
Voi, cu gânduri solitare,
Rătăcite, în pustiu,
Nu sperați, albastră mare,
Fericirii, că nu știu!
Fericirea, e-o poveste,
Arcuită în delir,
Când vibrează-n dulce veste,
E în drum, spre cimitir.
Nu mai pierdeți, sfinte clipe,...
Așa ne prinde, setea morții,
Când, rătăcim dup-o femeie,
Ne ogoim gândirea, sorții,
Cu vis de ploi, și curcubee!
Și-am vrea să bem, din vreo fântână,
O apă vie-ntinerită,
Dar, anii toți, ne cad din mână,
Goniți, de-o clipă fericită!
Cel mai aproape de Natură,
E tot cel gârbovit de boală,
Duioasă, dacă-l mai îndură,
E semn, că-l ține-n mare fală!
Cel care, însă, o sfidează,
Când, sănătos, nu se îndură,
De chipu-i, și-o desfigurează,
E mai departe..., de...
Mi-e capul, plin..., de boscoroade,
De gânduri..., care pizmuiesc,
De-o sete oarbă..., care roade,
De vise..., care-ademenesc!
Mi-e capul, plin..., de gânduri rele,
Spoite-n vis, c-o lume nouă,
Ce poartă, zâmbete-n ghiulele,
Și...
Ce s-a ales, de tine, tată?
Tu, univers de gânduri mari,
Tu, care n-ai stat niciodată,
Decât, în rând cu temerari?
Ce s-a ales, din slava dulce,
Din basmul tău, atât de clar,
Nerăbdător, trudind s-apuce,
Dreptății..., traiul...
Mustim din teascul minții, o..., crudă, dezolare,
Când, strugurii cei tineri, anii, în arșiți ni se coc.
Robiți din patimi, zilnic, din clipe de-ncleștare,
Sorbim, din visul vieții, buchete..., de noroc!
Ne e dat, să bem ambrozii, din...
Când aud, pe unii, cum vorbesc de moarte,
Mă cuprinde-o spaimă, un gigant delir,
Istovit de muncă, și-nsetat de carte,
Caut alte spații, cu alt elixir!
Poate că acolo, n-o să vină iară,
Moartea cea terestră, cu cortegiul ei,
Poate,...
Arcuirea vremii mele,
Săgetează, pân' la stele,
Patimi vechi și gânduri rele,
Vise goale-n strai de iele!
Arcuirea vremii mele,
Leagă minților inele,
Cum să scape, de tembele,
Nedreptății santinele!
Arcuirea dragei mele,...
La poala unui munte falnic,
Acuma veacuri scrise-n urme,
Un Domn Român, în straie jalnic,
Opri, cu oaste și cu turme!
Să ridicăm aici cetatea,
Popor iubit, lovit de soartă,
Să-nchidem tainic libertatea,
Cu-ntineriri de străji la...
