Ploile ! (II)
Caiet - Constantin Delaozana
Din știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!
Din știute vremuri,
Iscate de furii,
În lacuri de ochi,
Au curs, seculare,
Ploile amare,
Ploile de sânge,
Au rodit în oameni,
Sub pojar de vreri,
Lanuri de dureri!
Nu mai aveți nicio rană pentru mine
Vă rog o rană mică-mică
Nu se poate să treacă și ziua asta fără nicio durere jignire sau lovitură oricât de neînsemnate
Se poate soartă să te faci de râs în halul ăsta
S-au vindecat toate amintirile
Nu...
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină!
Din natura omenirii,
Cu iubiri în floarea firii,
Simt ades, o ironie,
Ce se crede, simfonie.
Din eterna lumii artă,
Cu dureri...
Din casa inimii, aud,
Trosnind, dureri uitate,
Ca vântul mărilor, în sud,
Talazuri înghețate.
În casa inimii, demult,
Iubirea mea, răsfață,
Speranța unui rustic cult,
Care-o mai ține-n viață.
Din casa inimii, ascult
Cum...
Un punct, rostogolit anume,
Multiplicat, în mii de nume,
O distilare, de trecuturi,
Prezentă-n prag de începuturi.
Desăvârșire, prin milenii,
Grăbită de-a naturii genii,
Un minus, plus de existență,
Într-o perfectă reverență,...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc...
Luceferi cad în pagini rând pe rând
cu Eminescu, Blaga, Păunescu,
și cărțile mereu se-aud plângând
e-un drum al învierii Ivănescu
cad titluri fără de morminte,
se-aliniază glossa-n cimitire,
tiranii calcă peste oseminte,
strămoșii încă ne...
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De...
Vântu-o foaie vestejită
Mi-au adus mişcând fereasta -
Este moartea ce-mi trimite
Fără plic scrisoarea-aceasta.
Voi păstra-o, voi întinde-o
Între foile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mâna dragei mele.
Cum copacu-şi uită...
Când, de la țărmuri verzi, în larguri pleacă,
Odoare scumpe, răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea, și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori, ard nădufuri.
Nerăbdători, prind toți, câte-o timonă,
Teribili lupi, să nu cedeze...
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor...
Cum mângâie dulce, alină uşor
Speranţa pe toţi muritorii!
Tristeţă, durere şi lacrimi, amor
Azilul îşi află în sânu-i de dor
Şi pier, cum de boare pier norii.
Precum călătoriul, prin munţi rătăcind,
Prin umbra pădurii cei dese,
La...
E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.
De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.
Dar încă de te-aşteaptă-n...
Ai fost, scut, al românimii,
Cuib viteaz și-nțelepciune,
Arc, în inima turcimii,
Când voia, închinăciune.
Ai fost, strajă răbdătoare,
Veacuri, pline de dureri,
Dușmanii, cereau iertare,
De călcau a tale vreri.
Când sunai din...
Din.., apuse vremuri,
Iscate..., de soare,
Din oglinzi..., de mare,
În castel..., de nori,
Au curs..., călătoare,
Sculptând..., reliefuri,
Rare, când..., puhoi,
Reci și calde ploi!
Din..., știute vremuri,
Iscate..., de furii,...
Ai fost, scut al românimii,
Cuib viteaz, și-nțelepciune,
Arc, în inima turcimii,
Când voia, închinăciune.
Ai fost, strajă răbdătoare,
Veacuri, pline de dureri,
Dușmanii, îți cereau iertare,
De călcau, a tale vreri.
Când sunai...
Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În zori de zi, sau, înspre seară,
Dar..., las acelor, după mine,
Eterna dragoste..., de țară.
Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În spasme lungi, sau, într-o clipă,
Dar..., las durerea, care...
Inimi viclene,
Dureri au aprins,
Dar, toate s-au stins,
Ca zilnic, selene.
Inimi române,
Iubiri au aprins,
Cu graiul, nestins,
Chiar inimi, păgâne.
Inimi mirene,
Cu sânge au scris,
Mânați, de un vis,
Credinței perene....
O prisacă, poți s-aduni,
Dacă scazi, pe rușinoase,
Dintre, cele arțăgoase,
Noi proverbe, dau ocol,
Cu tupeu, de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele, rușinoase,
Ruginite și... pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se revoltă, pe...