Tot universul, circulă prin mine,
Eterna mare, aerul, și focul,
Comoara lor, mă prinde, ori mă ține,
De cred, că-n toate, vântură norocul!
De când mă bat, de când mă tot destramă,
Treimea lor, îmi modelează stripa,
De vin, din...
Ce s-a ales, de tine, tată?
Tu, univers de gânduri mari,
Tu, care n-ai stat niciodată,
Decât, în rând cu temerari?
Ce s-a ales, din slava dulce,
Din basmul tău, atât de clar,
Nerăbdător, trudind s-apuce,
Dreptății..., traiul...
Dădui dureri, în roi de-a dura,
Să-nsenineze, chipul meu!
Dădui dureri, în roi de-a dura,
Să prind, contur, de Dumnezeu!
Și Doamne, cum te-am prins de bine,
Că-n chipul tău, eu, aburind,
Și Doamne, cum te-am prins de bine,
Eu, nu...
Soarta lumii-n dor resoarbe,
Trubadura ei..., visare!
Delirând, în jocuri oarbe,
Uită-n trai, străvechi altare!
Uită..., cum mizerii curmă,
Flori..., ce-ar fi putut să fie,
Cum durerea..., cea din urmă,
Moare-n plumbi..., de...
Natură, meșteră, dibace,
Dă-mi tu, neostoita clipă,
Să simt, durerea care trece,
De moare, tânăra aripă!
O..., nu mi-o da, când norul trece,
Când ziua-n noapte se îmbină,
E prea târziu, din sloiul rece,
Să-nvii o searbădă lumină!
Îmi pare că trăiesc pe-o mare,
În care valuri bat iluzii,
Furtuni când vin, abia-s în stare,
S-aline-n țărmi uitați confuzii!
Vechi amiral, eu stau la cârmă,
Sî-ntâmpin vremi ce au să vină,
Apoi le leg cu câte-o sârmă,
De gândul...
Strânsei, din durerea vieții,
Ca să fiu tot cel înfrânt,
Trubadur, ca-n vremi poeții,
S-o alin, și tot să-i cânt!
Chiar cu haina sfâșiată,
Ca un șarpe mă târăsc,
Să ador, un chip de fată,
Și să-i cânt, făr' s-o urăsc!...
Eram din rândul celor tineri,
Seducător, cu ochi albaștri,
Din cei ce cred, în Sfânta Vineri,
Dar și în legi, roite-n aștri!
Eram, din rândul celor tineri,
Azi, totu-mi pare, o visare,
Din cei ce nu-ndrăgeam abțineri,
Când erau...
Din nemărginita boltă,
Cu seninuri și revoltă,
Simt fluvii de lumină,
Care trec, care se-mbină.
Din natura omenirii,
Cu iubire-n floarea firii,
Simt, adeseori ironic,
Ritmul de concert simfonic.
Din eterna lumii artă,
Cu...
Aceiași toamnă mă cuprinde,
Aceleași frunze cad mereu,
Cununa anilor mei prinde,
Rugini ce par un minereu.
Năframa nopții fără lună,
Pogoară-ncet pe ochi acum,
Și simt dureri mai vechi cum sună,
Ca un tractor ce scoate fum....
Era, argintul unui râu,
O dulce undă călătoare,
O dragoste, cu furca-n brâu,
Un joc și cânt de sărbătoare.
Era balsamul unor tei,
Dintr-o eternă primăvară,
Când, fermecat de harul ei,
O căutam mereu și iară.
Era noian...
Apropo de viziuni,
O prisacă poți s-aduni,
Dacă scazi pe rușinoase,
Dintre cele arțăgoase,
Noi proverbe dau ocol,
Cu tupeu de Si-bemol,
Cei cu barbă, joacă rol,
Cele stele rușinoase,
Ruginite și pioase,
Cu durerile-nrudite,
Se...
A fost odată. Am îndurat,
Și chin și umilință,
Și noaptea vieții de argat,
Cu aspră suferință.
A fost odată. În neguri,
Acum pe tot o cheamă,
E viața solului răpus,
Cum o dorea stăpână.
Noi biciul l-am simțit ades,
În...
Să vorbim de nebuloasă, de-nceputurile vechi?
De dureri care și astăzi ne mai sună în urechi?
Să vedem iarăși în față, șiruile-a mii de robi,
Cum deasupra lor mai cată, să-i sugrume, neam de corbi,
S-ascultăm din nou chemarea, unora,...
Tainică, odihnitoare noapte,
Vin' durerea de mi-o frânge,
Să n-audă zvon și șoapte,
Biata inimă, ce plânge.
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
A fost odată, în trecut,
Și chin și suferință,
Și-am îndurat, cât am putut,
A vieții umilință.
În negură parcă s-a dus,
Trecutu-i omenesc,
Și viața robului supus,
Și biciul boieresc.
Noi, biciul l-am simțit ades,
În veacuri...
De unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
Eu, port durerea mea zâmbind,
Să nu mă simtă cei din jur,
Iar strălucirea-i cumpănind,
Ard, ca un bec sub abajur.
De-ar ști unii că mai sus,
Durerea mea, e-ndoliată,
O..., câte n-ar avea de spus,
Iubiții mei la vreo serată....
Din vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
