Poezii despre Lună, pagina 3

95 poezii despre lună

Timpul!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Timpul, pasăre bizară,
Leagă ziua lui de soare,
Cu o punte înnegrită,
Și din ea, aruncă stele,
În puzderii,
De imperii,

Iar cu luna străvezie,
Dă îndemn la poezie,
La dorinți neâmplinite,
Lăstărind iubiri râvnite!

Timpul,...

1972-03
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

O noapte...

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

O..., noapte, fără de hotar!
Puzderii stele, par de ceară,
Căci luna-i dusă la rotar,
Să-i bată străluciri de vară!

Ea, mâine seară va ieși,
Mai mândră-n pura ei rotire,
Când iară ne va copleși,
Să bem iubiri, din noi potire!...

12 iun 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Când plouă lung!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Când plouă lung și monoton,
Din cerul toamnelor târzii,
La geamul care dă-n balcon,
Roiesc duioase poezii!

Una aleargă spre păduri,
S-aducă suflul primăverii,
Alta tocmește din securi,
O lună nouă-n arca serii!

În toate e un...

09 nov 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Dealul meu!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Dealul meu, ținea în pântec,
O tăcere galben-pală,
Beznă dornică să soarbă,
Lumea razelor solare.

Dealul meu, cu fața verde,
Avea barbă de mătasă,
Mamă dulce, roi de turme,
Truditorilor culcușuri.

Dealul meu curgea cascadă,...

24 oct 1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Poete!

Caiet - Constantin Obadă - Poet necunoscut

Poete, stingerea eternă,
E o toamnă-n trecere,
Care dup-o iarnă cârnă,
E duioasă-ntoarcere.

Poate, stele sclipitoare,
Sunt un veșnic sloi stelar,
Răsfățate de un soare,
Ca un prag în roți de car.

Poate viața uimitoare,
E și...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Dar fără să mă știe satul!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Așteaptă-mă diseară-n crâng,
Ori treci bădăță pe la poartă,
Și vezi-mă de râd ori plâng.
De-oi râde veselă pe-afară,
Te du voios, dar ocolește stâna.
De-oi plânge cum plângeam aseară,
Așteaptă, pân' răsare luna,
Și de-oi putea, cu...

1951
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Luna!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Când răsare blânda lună,
Cu un dulce, trist regret,
Ea în suflete adună,
Nerăbdarea, în secret.

Liniștea încet o lasă,
Să coboare-n orice loc,
Noapte bună-n orice casă,
Și iubirilor..., noroc.

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Seara în sat!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Doarme vântul liniștit,
În frunzișul singuratic.

1951
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Satul adormit!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Peste satul adormit,
Luna picură jăratec,
Vânatul doarme liniștit,
În frunzișul singuratec.

Truditorii de pe câmpuri,
Viselor acum sunt pradă,
Câte-un câine, în răstimpuri,
Curmă liniștea-n ogradă.

1951
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Noapte!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Când palidă tremurătoarea lună,
Răsare gânditoare pe făget,
Când blândă, adormitoarea „noapte bună”,
În geamuri, lămpile, le stinge-ncet.

Când peste sat, adânca liniște coboară,
Și vântul nu mai bate-n crânguri,
Când la vreo casă, o...

17 feb 1960
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Amurgul!

Caiet Nr. 1 - Poezii 1951

Între dealuri, a murit amurgul,
Liniștea-ntre văi coboară,
Doarme pe rotile plugul,
Peste sat se lasă seara.

Peste codrul lin răsare,
Luna, plină ca de pară,
Apa sună prin izvoare,
Liniștea-i deplină-afară.

1951
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Amiază de vară!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Amiază leneșă de vară,
Tu scalzi natura-n aburi calzi,
Pari o vicleană, solitară,
Când treci prin cetina de brazi.

Apusul fin e o minciună,
Căci tu viclean-o, te strecori,
Ca după stele și cu lună,
Să vii mai falnică în zori.

1972-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Te implorăm!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Te implorăm maică natură,
Să-nfrâni forfota din lavă,
Să legi năpasta c-o centură,
Să simtă lumea că nu-i sclavă.

Nu răsturna oceanul vremii,
Ca să pierim în vre-o stihie,
O..., nu ne da iar anatemii,
Cum ne-ai mai dat, din...

1972-08
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Unde stați? (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Unde stai rază de lună?
În ce colț de suflet dormi?
Hai, te scoală și adună,
Strălucirea nopți-n pomi.

Unde stai rază de soare,
Strălucirea să întorni,
Să-i ard inimi-o cântare,
Dar..., cu orgă de atomi.

Unde stai iubire...

13 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Regândind al serii dor! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.

De ne prind zori-n poiană,...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Noapte! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Zână blândă noapte clară,
Simțitoare-i cu poetul,
Numai luna-i solitară,
Zăvorăște vrăji cu-ncetul.

Stele mândre par fecioare,
Ispitite de luceferi,
Pacea doarme în frunzare,
Tresărind un vânt de neferi.

Dar iubirea de cu...

21 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Ferestre deschise! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Fereastre stau deschise către astre,
O minte clară trage infinituri,
Pe sfoara vremii cu luciri albastre,
Când cearcă necuprins cu alte mituri.

În sticla lor reflectă luna,
Credinți țesute cu milenii,
Dezvăluind abia minciuna,...

08 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Regândind al serii dor! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.

Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.

De atâta poezie,
Sufletul...

29 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Ferestre deschise! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Fereastre lumii stau deschise,
Spre veșnic țărmuri rotitoare,
Cum o poiană de narcise,
Ne-ncântă ochii a mirare.

Din sticla lor reflectă luna,
Dorinți țesute cu milenii,
Dezvăluind acum minciuna,
Care-a vrăjit toți pământenii....

08 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună

Noapte! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Noaptea-i sfântă ca o zână,
Suferința-i e poetul,
Luna pare o fântână,
Izvorând gânduri cu-ncetul.

Stele mândre par fecioare,
Ispitite de luceferi,
Pacea doarme în frunzare,
Tresărind un vânt de neferi.

Dar iubirea de cu...

21 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre lună