Când arșițe ard fața și sufletul nădufuri,
Când nu adie-n vânturi nici frunze și nici stufuri,
Când de pe mări nu urcă spre-nălțimi o boare,
Și peste neam polul din sare iscă soare,
E-o stare ce iese din vechile tipare,
Căci tot ce-i...
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mârdri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca,...
Azi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost taine pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele domină,
Ca și...
Slăvită fii, în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu, primăvară-a țării și vremurilor prag,
Tu, care ai smuls robiei, din mâna cea tirană,
Și-ai eliberat viața, cu proletarul steag.
Domnea, un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Ești..., doina românească, cu mult duiosul vers,
Ești..., marșul libertății, ce sună-n univers,
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații.
Ești..., clocotul din fabrici, și sporul din...
Azi, citesc în șiruri clare,
Vechi istorii, egiptene.
Pentru câte, din popoare,
N-au fost, taine, pământene?
Hieroglifele, adună,
O viață, de milenii,
Antice cântări, răsună,
Ca-n biserică, ectenii.
Piramidele..., domină,...
Slăvită fii în veci, sublimă zi, de iarnă,
Tu..., primăvară a țării, și vremurilor prag,
Tu..., care-ai smuls robii, din mâna cea tirană,
Și-ai liberat viața, cu proletarul steag.
Domnea un rege gângav, pe vremi, ca un păianjen,
Și-n...
Dacă..., ești, izvorul sclipitor, ce dărui,
Dragoste, în oameni, atunci..., răul nărui.
Dacă..., ești, în fapte, flux de omenie,
Din grădina lumii, strângi prietenie.
Dacă..., ești, în brațe, și-n tăria muncii,
Din belșugul țării,...
Eterne seve, urcă-n pomii livezii,
Imaculatul alb, din albul zăpezii,
Mereu albul, cade, iar ramuri ce mișcă,
Cu freamăt de frunze, îmbie o trișcă.
Așa, cresc păduri, din ploi și din soare,
Ca oameni din neam, ca fructe, din floare,...
Acestui neam..., să-i drăgostim,
Splendorile trecute,
Iar din izbânzile de azi,
Lumini necunoscute.
Acestui neam..., să-i ctitorim,
La faima strămoșească,
Altarul vremii, suitor,
De vrere românească.
Ne știe, astăzi, lumea, dar mâine-o să ne-admire,
Cum anii grei, de fapte, i-am dus, chiar peste fire.
Popor, făr' de prihană, e prisacă, de iubire,
Cu cântece, la strană, și-n oameni roire.
Cu marea la picioare, și cu Carpații, frați,...
Ne curg în vene, vreri de ieri,
Și-n vise, gând, săgeți străbune,
Ne arcuim din primăveri,
Vibrare vie-n vremi mai bune!
N-atingem culmea înălțării,
Nici stele-n trepte, dac-am pus,
Căci alte vin, din larg visării,
Să urce-n sus,...
Republică slăvită, o..., patrie iubită,
Ești plină de iubire, ca primăvara-n mai,
Căci azi, poporul sincer, din inimi repalpită,
Cântarea biruinței, ce ne-ai sădit în trai!
Din veac, un sfert plinita-i, dar cu mândrie porți,
Cununa de...
Porumbeii-n piața lumii,
Leagă streașine de soare,
Căci roind deasupra humii,
Ei sunt soli, între popoare!
Pacea, li-i altar, în care,
Ei închin' speranța, morții,
Iar în vis, de răzbunare,
Cresc iubiri, în lunca sorții!...
În sinea vremii mele-nscriu,
Lângă cei mulți, un cântec viu,
Lângă semeți, sporind-ui zorul,
Armonios, slujind poporul!
Lângă imensități de viață,
Care, iubiri de om, ne-nvață,
Lângă iubiri, din largul firii,
Înnoitoare-n salt,...
Eu nu-s un neam de pom,
Neinelat de soare,
Nici un sărman atom,
Ivit la întâmplare!
Pe fața mea de crom,
E-o mută veselie,
Ca ploi de toamnă-n pom,
Stârnind, melancolie!
Dar ca un veșnic pom,
Port primăveri sprințare,...
Cum roua nopții din sticliri,
Spoiește plaiuri, solitare,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Spoiește soarta lumii clare!
Din prag de veac am tot sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar, câți martiri au înflorit,
Pădurea morții, nu știm...
Eu..., nu-s din neam miop,
Am tot vederi, albastre,
Arar, un gând ciclop,
Mă-nvăluie-n dezastre!
Din lupte-am prins, clipa-nălțării,
Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum,...
Un scriitor, în adevăratul înțeles al cuvântului,
nu poate fi decât în măsura în care cunoaște în cel mai înalt grad, realitatea.
Opera lui, trebuie să oglindească această realitate.
Izvorul din care trebuie să se inspire, este poporul.
La...
