Poezii despre Singurătate

44 poezii despre singurătate

Singurătate

Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele,...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate

Sănătos și liber (75)

Contrajurnalul Annei Frank

Dragă Kitty liber sau sănătos
Unde se termină libertatea Și
unde începe teama Sănătatea
mea poate fi o primejdie pentru
ceilalți Dacă rămâi singur Mai are
vreun rost libertatea La ce-mi folo
sește învățătura în vreme de criză
Când sunt rău...

Costel ZăganPoezie de Costel Zăgan despre singurătate

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor
În liniștea serii
Să mă lăsați să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Și codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate

Diana

Ce cauţi unde bate luna
Pe-un alb izvor tremurător
Şi unde păsările-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor?

N-auzi cum frunzele-n poiană
Şoptesc cu zgomotul de guri
Ce se sărută, se hârjoană
În umbr-adâncă de păduri?

În cea oglindă...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate

Nu voi mormânt bogat

Nu voi mormânt bogat,
Cântare și flamuri,
Ci-mi împletiți un pat
Din tinere ramuri.
Și nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creștet,
Frunzișului veșted
Doar vântul glas să-i dea.
În liniștea sării
Să mă-ngropați, pe când
Trec...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate

Rugăciunea unui dac

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate

De câte ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;

Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi...

Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre singurătate

Altfel

Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.

Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt,...

George BacoviaPoezie de George Bacovia despre singurătate

Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam...

George BacoviaPoezie de George Bacovia despre singurătate

Mângâiere!

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Pământul, pare supărat,
De-atâta îndrăzneală,
Că omul, singur și-a durat,
O cale..., siderală.

Și ca să-l tulbure glumeț,
Deprinderea-i isteață,
C-o pulbere de Voroneț,
Îl mângâie..., pe față.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Meditație !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Stau singur, în casă, și mult meditez,
Cum duce vremea, sămânța de crez.
Cum mână norocul, pe alte meleaguri,
Cum moartea, ridică în urmă-ne praguri.

Stau singur, în casă și iar meditez,
Că soarte, ne este, un mic titirez.
De cade...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Lira mea !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Nor, albind albastrul zării,
Lira mea, încet străbate,
Chiar de ești luceafăr mării,
Nu-i bine, în singurătate.

Valuri, oricât sunt de valuri,
Nu-s decât, furtuni pe gânduri,
Chiar când, leneșe bat maluri,
Legături au, în...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Mă joc!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Mă joc cu limba ca un melc,
Ce trece singur lin grădina,
Dar până-i caut rime-n telc,
Zorind îi primenesc lumina!

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Oricât l-ar bântui dezastre...

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Ca niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!

Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...

25 ian 1973
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Nu-i bine !

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Nu-i bine, moartea, să ți-o joci,
Când mugur ești, în floare,
Căci singur, soarta ți-o întorci,
În veșnică uitare!

Ci cataă-n sclipătul de sus,
Renăscător, de viață,
Și las-a hăului apus,
Și a trăi, te-nvață!

Din slujbe și...

29 oct 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Depinde!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

Depinde, depărtarea tu singur cum ți-o faci,
Să fii apropierii, eternul lumii vraci,
Ce prinde-n mână stele, ce-abia se intuiesc,
Aprinderii de sori, ce-n raze biruiesc.

Căci viața noastră este, un haos trubadur,
Ce stă în previzibil,...

09 iul 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Oriunde noaptea!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

Ca moartea hoață, mă strecor,
Pe lângă gardul sorții,
Oriunde noaptea e decor,
Eu, trag de clanța porții,

Și dacă nu e un lăcat,
Să-mi stâmpere năravul,
Mă bucur singur c-am plecat,
Stârnind în stele praful!

Dar, fug spre...

06 sep 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Dar, mult mai greu!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

De maladii, scapi mai ușor,
Pe lângă casă-n pufușor,
Când ții regim după orar,
Și scazi surplusuri, la cântar,
Te simți iar, tânăr, cum ai fost,
Gustând al vieții dulce rost!

Dar, mult mai greu, când tu, Poete,
Te-ocupi cu simple,...

30 nov 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

O..., vino!

Caiet Nr. 5 - Poezii 1971

O..., vino dulce Walpurgie,
Tu, noapte plină de eres,
Să sorb iubiri, dintr-o urgie,
Și glorii..., dintr-un singur vers!

O..., vino, cât sunt încă tânăr,
Cât patimi sfinte..., au temei,
Cât ard încă, de neastâmpăr,
În dorul...

25 mai 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate

Dâra mea! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Dâra mea încet străbate,
Ca un nor albastrul zării,
Nu-i bine-n singurătate,
Chiar de ești luceafăr mării.

Valuri oricât sunt de valuri,
Au o taină nepătrunsă,
Chiar când leneșe bat maluri,
Sunt furtuni ce stau pe gânduri....

21 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre singurătate