Când tânăr suferinți-i tu cazi pradă,
Speranța ta mai crede-n leacul vieții,
Dar cum și noul leac e o șaradă,
Începi să strângi în sinea ta blesteme!
Acei ce-nvață că rămâi iubirii,
Chiar dacă toate-s împotriva firii,
Nu-i crede...
Mi-i dor de cumpăna fântânii,
De scârțâitul ei prelung,
De vorbe care dau românii,
Când revederile s-ajung!
Mi-i dor de târgul care încă,
Mai poartă dranițe de brad,
De cântăreți slujind în luncă,
De ape bulbucate-n vad!
Mi-i...
Scormonind adâncuri din noian de vreme,
Suferința lumii din altare geme,
Iar durerea vieții cu tristețea firii,
Leagănă din patimi lacrima iubirii!
Ce splendori uitate ar putea să lege,
Omenirea iară cu naturi betege,
Derulând...
De la o vreme uit pe drumuri,
Alaiuri gândurilor clare,
Speranțe luminând tărâmuri,
Din lumea mea spre altă zare!
O minte slabă îmi tot seacă,
Comori de vise și lumină,
Iar lumea-mi risipită joacă,
In jurul meu ca-ntro ruină!
Fantastică-mi păreai de mare,
Când lumea vălurea ectenii,
Pân-am aflat că noi sub soare,
Suntem de-o mână de milenii!
Enigma ta roind cu basme,
Dorinți-i care te asemeni,
Ai prins cu șirul lung de spasme,
Speranța izvorând din...
N-am zburat, din munți în stele,
N-am vâslit, nici mări albastre,
Ci-am robit, durerii mele,
Drama, crudelor dezastre!
Mi-au rămas, în colivie,
Amintiri, cântări sihastre!
Cine, azi, să mai învie,
Drama, stinselor dezastre?...
Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri!
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e...
Din vieți roite-n farmec, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali!
Or câtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu harul tău etern,...
Porumbeii-n piața lumii,
Leagă streașine de soare,
Căci roind deasupra humii,
Ei sunt soli, între popoare!
Pacea, li-i altar, în care,
Ei închin' speranța, morții,
Iar în vis, de răzbunare,
Cresc iubiri, în lunca sorții!...
Ca niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
De ce, pe patul suferinții,
Acei, ce-ar trebui s-aline,
Disprețuiesc durerea ginții,
Cândva, speranțe țării-n bine?
De ce-ntr-o chinuire oarbă,
Ei, lasă trupuri, deznădejdii,
Când ar putea, c-o simplă vorbă,
Să-i întremeze, din...
Ne plâng tristeți..., în glastre,
Iubiri..., care-au trecut,
Visările..., albastre,
Zdrobite azi..., pe scut!
Dar, trec..., tot visătoare,
Speranțele, cântând,
Oricât ne mint de tare,
Oricât ne plâng..., în gând.
Voi, viclene dulci speranțe,
Mi-ați sedus copilăria!
Nu-i mai văd dintre distanțe,
Azi decât melancolia!
Ocoliți-mă speranțe,
Nu mai cred în verva voastră,
De-ați veni cu-n tom de stanțe,
Tot îmi țin firea albastră!
Astfel cum se-nclină crinul
Fără viaţă şi color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged şi desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Şi nimic n-aduce ţie
Viaţa şi mărirea ta!
Dragă, moartea locuieşte
Chiar în sânul tău...
Geruite flori de gheață,
Geamul tot mi la brodat,
Transparenta dimineață,
Pare-un vis de mult uitat.
Dar speranța mea deșartă,
Curge lin pe cercevea,
Soarele cu raze ceartă,
Îndrăzneli de cucuvea.
Ca și zilnica chemare,
Către nobile speranțe,
Eu trudesc, ca fiecare,
Adevăr să torn în stanțe.
Și mă simt atât de bine,
Când îmi crește albă floare,
Când îl leg pe azi de mâine,
Ca un soare de alt soare.
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
Să zburăm în cosmos, dar mai întâi,
să cucerim cosmosul sufletului omenesc,
în care, tulburătoare abise,
încă ne îngreuie existența.
Singurul echipaj, singura navă,
pentru acest zbor sublim, nu e decât,
aproapele, legat prin nave de...
Amurgul meu nu-i o ruină,
Prin care stele se strecor,
Să șteargă pete de rugină,
Trăgând al nopții tainic stor.
Amurgul meu e-o vâlvătaie,
Ce cade-n mări, ori după deal,
Un prunc, ce poartă-ntr-o copaie,
Al lumii veșnic ideal....
Din vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
