Lanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Voi..., oameni,
care smulgeți, naturii taine,
care purtați pe umeri,
timpul ideal, de mâine,
care deslegați,
vraja pământului,
și zborul planetar,
care cinstiți munca
și cântul lunii,
care slăviți pacea,
și aruncați în hăuri,...
Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor...
O, tu aceea de-altădată, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea şi-ai luat într-insul locul mumii,
Femeie răspândita-n mine ca o mireasma-ntr-o pădure,
Scrisă-n visare ca o slovă, înfiptă-n trunchiul meu: sacure,...
Dacă..., azi, cutezătorii,
Vibrând tainele candorii,
Roiesc galaxii, imperii,
De ce n-ar roi vederii,
Lungul șir de evoluții,
Care-au precedat maimuței,
Recreând, în artă era,
Când, cutremurată, Terra,
Slobozi, roind din mare,...
Aceleași vânturi, mișcă ramuri,
Aceleași legi, stele, pe cer,
Aceleași spaime, cheamă țărmuri,
Din largul mărilor, mister.
Aceleași minți, în Babilon-uri,
Aceleași pravile-au rescris,
Aceleași imnuri, grave-n sonuri,
Aprind, al...
Deseori, vara-n livadă,
Dorm în fân, ori în ogradă,
Pe lăicer, bătut în stele,
Cu un vis, al vieții mele.
Farmec dulce, ce mă fură,
Cu, o tainică măsură,
Împletind, iubire pură.
Nopțile în poame-adună,
Must solar, dospit de...
Motto:
Când scriu, acum, acest poem,
Văd, clipa cea din urmă,
Poveste tristă, de boem,
Cum în noian, se curmă.
Eram..., rază de lumină,
Eram..., fluviu care taie,
Din izvoare, până-n zare,
Șesuri, ca să vie ploaie....
De ce..., tristețile lunare,
Ne strălucesc, din depărtări,
De vraja lor, în nopți ne pare,
Altarul marilor cântări?
De ce..., iubirea, când iubește,
E omenie-n orice loc,
De ura-n negură pălește,
Și râde vremea, a noroc.
De...
Prind a înțelege, simfonia ploii,
Care spală ziduri, și striază geamuri.
Simt, cum mână setea, la carul nevoii,
Nori, bătuți de vânturi, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege, cum lumina zilei,
Mână-n ura vremii, spaima și durerea,...
De dragul
oamenilor
am
sângerat
în coclauri
să piară
balauri.
De dragul
lor
am
suportat
nevolnica
ură
ca
pasărea
inimii
să urce
veacul
în
stele!
De dragul
oamenilor
cer
acum
o vorbă
bună
oarecum...
Ades provincia hilară,
Simbol de vicii și orgolii,
De câte ori se vrea stelară,
Ascunde patime și molii!
Dar ori ascunzi în sân o mare,
Ori marea dup-un cer cu stele,
Pagina nopții când apare,
Se conturează după ele.
Și numai...
De ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Țara, pare liniștită,
Dar, în suflete viteze,
Ura, crește neclintită,
Pe zidiri, cu metereze!
Dacii, iscusiți din fire,
Nu stau, roată lângă vatră,
Ci, din iarnă, făr de știre,
Căptușesc cetăți, cu piatră!
Decebal, urzește-n...
Balada mea, balada ta,
Balada..., tuturora,
Adeseori, în cumpeni sta,
Să cânte..., Aurora!
Dar, nu-i de vină, nici un ins,
Din cei..., ce nu știură,
Ci toți acei, ce au prelins,
Neliniște..., și ură!
Din Mai-ul, veșnic...
De când veacuri, trec pe plaiuri,
De când..., iadul, iscă raiuri,
De când..., firea, cată fire,
Toate nasc..., dintr-o iubire!
Fiare..., ne-mblânzite fiare,
Nesătule..., răpitoare,
Când în taină, se-mpreună,
O iubire..., le adună!...
Strânsei, din durerea vieții,
Ca să fiu tot cel înfrânt,
Trubadur, ca-n vremi poeții,
S-o alin, și tot să-i cânt!
Chiar cu haina sfâșiată,
Ca un șarpe mă târăsc,
Să ador, un chip de fată,
Și să-i cânt, făr' s-o urăsc!...
Când eram copil de școală,
Mă visam cu Zmei și Zâne,
Și simțeam, cum triumfală,
Vremea, vie îmi rămâne!
Treaz, visam vioi pe stradă,
Lupte mari, din dor iubirii,
Și-ndrăgeam, ca-ntr-o baladă,
Lung, sărutul răsplătirii!
Unde-i...
Astfel cum se-nclină crinul
Fără viaţă şi color,
Când un vierme-i roade sânul
Fraged şi desfătător;
Astfel, dulce Românie,
Tu începi a te fana,
Şi nimic n-aduce ţie
Viaţa şi mărirea ta!
Dragă, moartea locuieşte
Chiar în sânul tău...
Bolta-ți de lumină, m-a-nfrățit pe mine,
Cu știința lumii, veacului marxist,
Fructele vieții le-am cules cu tine,
Și de-aceia-s mândru astăzi că exist.
Roșie ca jarul, flamura-ți fierbinte,
A topit în mine energii solare,
Drumul...
