Și azi, mai sun, să leg un cânt,
Sedus, de lungi dezastre,
Tot cântărind acest pământ,
Cu stele mici, albastre!
Și azi, va crește pe mormânt,
Păduri, albind destine,
Nu știu ce-oi fi, dar mă presimt,
În lumea..., care vine!
Poezie de Constantin Obadă despre pământAdor sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!
Ador a apelor tumult,
Cum vin în valuri printre stânci,
În vuiet către mare!
Ador a codrilor cântări,
Când cornul sună depărtării,
Și-ndeamnă la iubire!...
Poezie de Constantin Obadă despre pământUmbrit de soare, mă cobor,
Ades în valurile mele,
Acolo-i liniște, și-un nor,
Și soare blând și stele!
Și bat cu aripe de vis,
La porți ce cred că s-au închis,
Dar, ca în lume-o carapce,
Miraculoasă se desface!
Și iar, nevinovatul...
Poezie de Constantin Obadă despre pământLa-nceput a fost cuvântul!
A spus unul din poeți.
Eu, vă spun că începutul,
A fost chinu-acestei vieți.
Cum ar fi putut să fie,
Începutul un cuvânt,
Când o viață, încă vie,
Nu ieșise din pământ?
Cum să poată, o ființă,...
Poezie de Constantin Obadă despre pământSlăvită fii și-acum eternă poezie,
Tu Zână îndrăgită de tineri și bătrâni,
Arome tari și moi simțirea ne-o îmbie,
Să închinăm paharul acestei săptămâni.
Sub soarele moldav, sub diafana lună,
Nu-i fire de poet, vibrând, să nu scânteie,...
Poezie de Constantin Obadă despre pământIubesc tarlaua țării și grâna colectivă,
Ca primăvara mai-ul cu teiul deopotrivă.
Iubesc pădurea verde, cu arbori seculari,
Iubesc în ea tăria din falnicii stejari.
Iubesc furnalul chipeș ce urcă, către cer,
Din trupuri de uzine, armat...
Poezie de Constantin Obadă despre pământPlâng doruri vii pe cele moarte,
Iar morții se prefac pământ,
Credințe vechi, în veci deșarte,
Ne cresc din urmă un mormânt.
Nimic nu-i logic, ca lumina,
Ce arde moartea-n sânul ei,
Un soare dacă se dezbină,
Aruncă-n spații, iar...
Poezie de Constantin Obadă despre pământDragă mi-i țara ca ochii din cap,
Cu șir de istorii ce-n mine încap,
Dragi îmi sunt plaiuri cu turme de mioare,
Ce rumegă-n mine pajiști cu soare.
Dragi îmi sunt Carpații, mai marii mei frați,
Legăm mâini, de zi și celor plecați,
Dragă...
Poezie de Constantin Obadă despre pământDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Din valuri sunătoare!
De când îmbracă vremuri,
Tu prinzi să te cutremuri?
Ci om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ești ca să muți...
Poezie de Constantin Obadă despre pământCând am pornit în câmp asalturi,
Să ștergem milenare haturi,
Noi am cântat în bătălie,
Un imn străbun de vitejie.
Când am forat isteți adâncuri,
Să scoatem tăinuite păcuri,
Noi am cântat încă o odă,
În ritm strălucitor de sondă....
Poezie de Constantin Obadă despre pământPojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n copcă de izvoare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare.
Eu...
Poezie de Constantin Obadă despre pământDuios și bun părinte,
Pământul în mișcare,
Ne leagănă, ne minte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
Dar vremea lui nu știe,
De când e omenie?
Ci s-au născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mutăm o stâncă,
O mare...
Poezie de Constantin Obadă despre pământPojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre pământMigală mută-n crez torid,
O sete care nu s-ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Eu sun viori să vină ploaie.
Deochii ispitirii cresc,
Molifți sprințari doinind frunzare,
Vârtejul dunelor pășesc,
O mare vălurind grânare.
De port...
Poezie de Constantin Obadă despre pământNecazul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și cântă ploaie.
Deochii lumii mele prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre pământMigală mută-n crez torid,
O sete oarbă care nu s-ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Eu sun viorile a ploaie.
Deochii ispitirii văd,
Păduri de brazi doinind izvoare,
Iar dunele pe care șed,
O mare vălurind grânare.
Eu port...
Poezie de Constantin Obadă despre pământNecazul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor i-adună ploaie.
Deochii lumii ape prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare....
Poezie de Constantin Obadă despre pământPojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii cresc,
Păduri în stepa lumii,
Cu vânturi dulci ușor prășesc,
Ogoare țipătoare vremii.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre pământPojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Doinind cu vânt în zori colind,
Prășesc ogoare țipătoare.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre pământDuios străbun părinte,
Pământul în mișcare,
Te leagănă, te simte,
Din codri din izvoare!
Cu valuri sunătoare.
De când se-mbracă-n vremuri,
Tu prinsă te cutremuri,
Ești om născut din încă,
În noi spre fiecare,
Ca să mai muți o...
Poezie de Constantin Obadă despre pământ
