Mor copii pe drumuri, iar Biafra..., plânge,
Mor..., visând la pâine, înecați în sânge.
Foamea, în orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă, hoarde de tătari.
Omenire surdă, care miști rachete,
Cum lași tu să moară, un popor...
Tu cauți un ascuns miracol,
Și vise-n patime adânci,
Când uriașul nostru secol,
Scânteie ape dintre stânci?
De ce stăbați tot nebuloase,
Când timpul e atât de clar?
De ce cu flaute jegoase,
Mai chemi năluci din vechi coșmar?...
Din urna ei de oseminte,
Pierduta lume, nu mai vine,
O iarbă-i crește pe morminte,
Pe care-o calcă orișicine!
De mic copil, eu, port în minte,
Suavul adevăr, fecund, ce-mbie,
Că tot ce e merge-nainte,
Iar tot ce-a fost, n-o să mai...
Copiii lumii-nalță zmeie,
Bătrânii, cânt de epopee,
Părinții-n zbateri, Odisee,
Iar tineri, cruzi, iubiri de Zee!
Aștept, în parc, neostenit,
Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară!
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare!
Și-acel...
La mulți ani! cu jucării,
Dragi copii și oameni mari,
La mulți ani! cu veșnicii,
Muncitori și cărturari!
Orice cap, rotit pe umeri,
Partă-n miezu-i, galaxii!
Nu-ncerca pe om, să-l numeri,
Findcă numeri..., veșnicii!
La mulți...
Părinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vîndă, pe arginți,
Aceste dulci odoruri!
Prea bat orașe făr de rost,
Prea nu știu rostu-n muncă,
Le-ar trebui, regim de post,
Că prea din bine, aruncă!
O, sigur am...
Un cântec straniu, mă-nfioară,
Și simt în suflet, un copil,
Cum vine tainic și-mi strecoară,
Dererea patimii, tiptil!
El, mă robește-n fiece seară,
Iubirii, dorului hoinar,
Și ca un vânt încins, de vară,
Adie-n visul meu,...
De unde..., prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce..., îmi par acum, străini,
Copii, toți, la față?
De ce..., isteț, nu mai pricep,
Tulburătoarea fire?
De ce..., când verile încep,
Nu tremur, de iubire?
De ce..., în...
Când țara ta, o tot străbați,
O bați, cu inima fierbinte,
Iubind-o, prinzi ai tot cânta,
Chiar dacă..., mergem înainte!
Copiii care urcă-n viață,
Adesea, plâng, fără să știe,
Tu ești, acel care-i învață,
Ce-i bun, ori rău, ce-i...
Ploaie tinerei iubiri,
Spală noaptea de nevroze,
Iară ziua, di priviri,
Cu sărut bătut în roze!
Noaptea cad nedumeririi,
Inocenți, ochii de fată,
Cum lumina primăverii,
Cade-n Tei, transfigurată!
O rugam cu lacrimi pure,
Să...
Separi, un cer de întuneric,
Și alte ceruri, vin la loc,
Încât, te-ntrebi: care-i himeric?
Și care..., parte de noroc?
Apare-o stea în depărtare,
Ca fața unei mari oglinzi,
Și te întrebi..., dacă e soare,
Ori visul..., care ți-l...
Când eram copil de școală,
Mă visam cu Zmei și Zâne,
Și simțeam, cum triumfală,
Vremea, vie îmi rămâne!
Treaz, visam vioi pe stradă,
Lupte mari, din dor iubirii,
Și-ndrăgeam, ca-ntr-o baladă,
Lung, sărutul răsplătirii!
Unde-i...
Recitindu-mă pe mine!
Mă răsfăț, ca un copil,
Par străin, deși în sine,
Știu c-am fost cânva April!
Recitindu-se pe sine,
Un poet, e tot mai mare,
Când, pătruns ca orișicine,
Tot străin, mai mult îi pare!
Datini vechi se trec cu anii,
Iernile, se schimb mereu,
Nu mai aburesc plăvanii,
Nașterea lui Dumnezeu!
Moș Crăciun, stă tras în datini,
A lehamite și silă,
El, se știe din Mușatini,
Nicidecum, din vreun Gerilă!
Nu mai ninge...
O farmec dulce fețe dragi,
Firave flori ca flori de fragi,
De ce să fiți și voi păduri,
Frumoase, scumpe creaturi?
De ce plecați raze de soare,
Mereu pe căi neștiutoare?
Ca să iscați din toate cele,
Noi meteori, scântei din stele?...
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când gerul e tare și iarna e grea,
Îmi place s-aud cum șuieră vântul,
Când stau la căldură cu dragostea mea.
Îmi place să văd talazuri strivite,
Furtună să fie și cu marinar,
Îmi place să văd...
Când erau mici, era mai bine,
Etern uman, simțiri divine,
Atâtea visuri făuream,
Și cu iubire-i ocroteam.
Mă răsfățam în chipul lor,
Ca-n nopți, scântei de meteor,
Napoleoni vedeam în ei,
Frumoși și mari ca niște zei.
Dar,...
Era în vară. Ce frumos,
E timpul verii Coreene,
Când dintr-un soare luminos,
În holde, pacea se așterne.
Spic lângă spic se legănau,
Sub schindul ca de ceară,
Și bucuriile-ncolțeau,
În inimi prima oară.
În anul ăsta-i rod...
De unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
