Poezii despre Grădină, pagina 2

133 poezii despre grădină

Toamna !

Caiet - Constantin Delaozana

Pe ecranul urbei mele,
Toamna, curge în imagini,
Brâu voinic, țesut din stele,
Frânge uliți și paragini.

Case joase, strâmbe-n tocuri,
Cu tristeți în bagdadii,
Trec, pe lângă multe blocuri,
Flori, în vânt de păpădii!

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Toamna și trandafirii !

Caiet - Constantin Delaozana

Astmatic, șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie, firave flori!

Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii, pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și toamna, vine...

Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Toamna (II)

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Pe ecranul urbei mele,
Toamna..., curge, în imagini,
Brâu voinic..., țesut, din stele,
Frânge..., uliți și paragini.

Case..., joase, strâmbe-n tocuri,
Au..., tristeți, în bagdadii,
Trec..., pe lângă 'nalte blocuri,
Flori..., în...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Zâna albă !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

S-a ivit, în poarte zării,
Zâna albă, călătoare,
Și-a făcut, să dau uitării,
Vara, zilelor cu soare.

Grațioasă, în ogradă,
Numai voaluri de mireasă,
Din hermin-a pus broboadă,
Și la garduri și la casă.

Pe grădina vlăguită,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Cotidiană !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Grabnic, cheamă lung, sirena,
Crește, zarva dimineții,
Zorii, duc luminii, trena,
Ca și munca, traiul vieții.

Larg, prin porțile deschise,
Oamenii duc zorul, râvna,
Stăpâniți de gânduri, vise,
Ei, în treacăt, își dau mâna....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Anii tinereții mele !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Las ferestrele, deschise,
Către viață, către vise,
Luminișuri, de pădure,
Gândurile, prind conture.

Anii, câți au mai rămas,
Stau, în minte, la taifas,
Și cu glasuri de aramă,
Pe cei duși, nu mi-i mai cheamă.

În tăcerile de...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Fără nori !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Tu, gândire omenească,
Ești, grădina mea cu flori,
Vreau altoiuri noi, să-ți crească,
Din seninuri, fără nori.

Printre miile de ronduri,
Sclipitoare, ard, și stele,
Lumineze drum, în gânduri,
Cea mai pură, dintre ele!

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Copiii lumii !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

O..., farmec dulce, chipuri dragi,
Firave flori, ca florile de fragi,
De ce râvniți, să fiți păduri,
Ca să vă stingeți, uscături?

De ce plecați, raze de soare,
Mereu, pe căi, neștiutoare,
Ca să iscați, din toate cele,
Noi meteori,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Toamna și trandafirii !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Astmatic..., șuieră pe straturi,
Cu-nvolburări, ce nasc fiori,
Un vânt, viclean, pornit în salturi,
Să sfâșie..., firave flori!

Cu vaiet surd, din vrejuri goale,
Plâng trandafirii..., pe alei,
Că soarele, s-a tras din cale,
Și...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Floarea gheții !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Gerul, pișcă floarea gheții,
Cu luciri diamantine,
Cavalerii dimineții,
Vin timizi, din țări străine.

Ochi orbit, de cucuvaie,
Soarele, târziu s-arată,
La fereastra din odaie,
Plâng și flori și dor de fată.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Farmec !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Bolta nopții, ciuruită,
Pe la margini, cu sticliri,
Mișcă luna, îndrăgită,
Cheamă dor, către iubiri.

Raza ei, cu aur leagă,
Flori tăcute, de mărgean,
Când, cu grație pribeagă,
Farmec, picură-n ocean.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Când nu mai poți !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Când nu mai poți sluji, oricui,
Tu..., dă-te din cărare,
Povară să cazi, nimănui,
Cu zilele-ți amare.

Mai bine, lasă-n urma ta,
O floare, în grădină,
Cânva, doi ochi, vor regreta,
Firava ta lumină.

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Deseori !

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Deseori, vara-n livadă,
Dorm în fân, ori în ogradă,
Pe lăicer, bătut în stele,
Cu un vis, al vieții mele.
Farmec dulce, ce mă fură,
Cu, o tainică măsură,
Împletind, iubire pură.

Nopțile în poame-adună,
Must solar, dospit de...

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Seară de iarnă !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Afară-i zloată, urlet, frig,
Stau lângă sobă, dogorit de vise,
Motanul, sforăie covrig,
Iar eu, regret grădinile ucise.

O cugetare, râde-n prag,
Treci timp ursuz, să vie primăvara,
O clipă, văd, tot Maiul drag,
Și biruind urâtul,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Bunăvestirea !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Ca omul bun și darnic,
E tot pământul țării,
Podoaba lui, frumoasă,
Mereu, e-n devenire.

El, suie din mândrie,
Carpații-n largul zării,
Și zarea, o coboară,
Pân' la limanul mării.

Și tremură de ciudă,
Când, nu-i dăm,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Icoane supte !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Revăd, altare părăsite,
Cum caută, fumuri de tămâie,
Figuri, de veacuri obosite,
Cum triste, încă mai mângâie.

Icoane, supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Mai tulbură și-acum ființa,
Cu pătimiri, îndurerate.

Revăd,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Amurg !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Cohorte de lumină,
Acuma..., solitare,
Mai rumenă-n grădină,
O ultimă..., cărare.

Și ultima cărare,
E sufletu-mi, ce plânge,
Durerea cum dispare,
Și-n negură se frânge.

Iar negura, îi lasă,
Iubirea, altor vânturi,
Lui,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Din mii de nopți...

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

În dorul vremii, am săpat,
Să crească, floarea răzvrătirii,
Parfumul ei, înmiresmat,
Să lege suflete, iubirii.

Din mii de nopți, am strâns lumini,
Să leg, cu noi apoteoze,
Vieții, vise de grădini,
Iar morții, cântece, mai roze.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Poveste tristă !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Unde-i vremea, lumii care,
Flori purta, în raza ei,
Unde, buruieni amare,
Erau smulse, cu temei.

Azi, maestru-n barbă hâtru,
Simțitor, la buruian,
Radios, taie cu-n schiptru,
Anemone..., de Luchian.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină

Neliniște și Pace !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Un vânt nebun, a scuturat,
Podoabe de frunzare,
Doar brazi-n verde saturat,
Sfidează lumi, în zare.

Așa, mereu, de mii de ori,
De când venim încoace,
Renasc în pomi, aceleași flori,
Neliniște și Pace.

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre grădină