Poezii despre Sublim

50 poezii despre sublim

Veniți la noi! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Veniți în țara doinelor alese,
Cu Feți-Frumoși și mândre Cosânzene,
Ca să gustați din roadele culese,
Arcane de sublim perene.

Veniți să ne legăm iară ca frații,
Să mai gândim în lume ce-i de dres,
Să renodăm în pace aspirații,...

08 ian 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

La Heliade

De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aş alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aş alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste...

1867
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre sublim

Miracol românesc !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Păstor, român, cu datină străbună,
Dar, strâng în pumn, nemărginiri stelare,
Esențe noi, de soare și de lună.

Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Rapsod fecund, cu dor, de revelații,
Dar, îmi...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Rotiri de aștri!

Caiet Nr. 2 - Poezii 1968

Nu de multă vreme, încoace,
Unii... „ ce-au ” cu ținte-n straie,
Joacă bărbi, s-admire... „ moace ”,
Filosofi, cu gânduri paie.

Mintea lor..., o fantezie,
Gusturi, aburi de cognac,
Gălăgioși..., o berărie,
Harnici..., à la......

1968
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Nemoarte !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Necazul, unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie.
Unde-i pământul mai arid,
Viori de dor, i-adună ploaie.

Deochii lumii noastre, prind,
Izvoare-n copcă de umbrare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri, ochiuri de cântare....

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Când lutul aleargă !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Când lutul tânăr, aleargă-n picior,
De mult e bătut, de alții cu dor,
Să sară sprinten, de-i joc arzător.

Necazuri, n-are! Dureri, nu-l cearcă!
Voios, își bate joc de vreo, Parcă,
Și trece senin, vâslind la o barcă!

Când soare...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Ritmuri noi !

Caiet Nr. 3 - Poezii 1969

Limba, nu-i decât pădurea,
Ramuri, care mișcă versuri,
Frumusețea, e securea,
Care-i taie din eresuri.

Ritmuri noi, sunt geniale,
Când mustesc, de poezie,
Când deschid o altă cale,
Cu sublim, de măiestrie!

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Cine...

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Cine arde doruri vieții,
Și le-nvăluie-n sublim,
Leagă zorii dimineții,
Nopților când ne iubim!

Cine gânduri leagă vieții,
Din visări visând hoinar,
Prinde-n arca tinereții,
Visul lumii planetar!

Cine știe dintr-o mie,...

16 dec 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Dulce-i raza!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Dulce-i raza de lumină,
Răzvrătită către mâine!
Visul meu care-o alină,
E să-i coc din alge pâine!

Râuri duc în jos pâraie,
Umplând lacuri săltărețe!
Visul meu le cerne ploaie,
În câmpii când ard fânețe!

Vremea nobil-a...

29 dec 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Apocalips!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Sublim poetul m-a numit,
Din trestii gânditoare,
Ades răscolitoru-i mit,
Tânjește și mă doare!

Când mă adie dulci zefiri,
Mă arcuiesc iubirii,
Dar de mă bântuie vampiri,
Apocalips sunt firii!

29 apr 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

O trestie gândirii!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Sublim poetul m-a numit,
O trestie-a gândirii,
Creând astfel eternul mit,
Ce suie devenirii!

Când mă adie dulci zefiri,
Molatic cad iubirii,
Dar de mă bântuie vampirii,
Aprind vulcanii firii!

30 apr 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Ne stingem unică visare!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Ne stingem unică visare,
Sfioși în fum de lumânare!
Ce-i pentru sori o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți nici geniu?
Ce-i pentru stea o licărire,
Când licărul e nemurire?
Ce-i...

19 mai 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Orașul!

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Orașul tinerei livezi,
Sublim în ramure de stei,
E-o lume-n care întrevezi,
Boirea altor bravi Antei!

Sub arca lui ce-i visătoare,
Iubirea naște din dorinți,
Eterna lumii înălțare,
Ivită dintre suferinți!

08 iun 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Toți suntem...

Caiet Nr. 4 - Poezii 1970

Toți suntem în mari primejdii!
Siguranța n-are loc,
Numai patima nădejdii,
Arde viselor noroc!

Ce sublim e visul lumii,
Când iubirilor lăsat,
Frânge rugul anatemii,
Și dureri ce-au apăsat!

Toți suntem în mari primejdii!...

10 dec 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Patidului !

Caiet Nr. 7 - Poezii 1971

Seninul pur, din zări albastre,
Le-ai picurat nădejdii noastre,
Iar nopți smolite, cu ranchiună,
Le-ai limpezit, cu clar de lună!

Cu spor din fapte și din carte,
Ne-ai primenit gândiri deșarte,
De ne mândrim acum, în lume,
Doar...

27 apr 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Tu vers sublim!

Caiet Nr. 6 - Poezii 1971

Tu, vers sublim, unde-ți ascunzi,
Adânca strălucire,
Unde-ți sunt ochii fecunzi,
Să plângi de fericire?

Toți anii plini se trec ușor,
Nestrăluciți de stele,
De n-am un vers săgetător,
S-aprindă soare-n ele!

Căci soarta...

18 oct 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Eu știu!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Eu știu spre bine, c-am să mor,
Iar martor mi-e norocul,
Că-n traiul lumii trecător,
Sublim e numai jocul!

Din el ades ce-i readmir,
E sloboda-i uitare,
Cu tot naivu-i elexir,
O brumă-n prag de soare!

O biată iarbă de rămân,...

14 iun 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Adorație!

Caiet Nr. 8 - Poezii 1971

Ador sublimul tău pământ,
A cărui iarbă verde sunt,
Nepieritoare țară!

Ador a apelor tumult,
Cum vin în valuri printre stânci,
În vuiet către mare!

Ador a codrilor cântări,
Când cornul sună depărtării,
Și-ndeamnă la iubire!...

19 aug 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim

Despre Univers!

Caiet - Poezii - Laborator - 1972

Să zburăm în cosmos, dar mai întâi,
să cucerim cosmosul sufletului omenesc,
în care, tulburătoare abise,
încă ne îngreuie existența.

Singurul echipaj, singura navă,
pentru acest zbor sublim, nu e decât,
aproapele, legat prin nave de...

18 oct 1972
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sublim