Scormonind adâncuri din noian de vreme,
Suferința lumii din altare geme,
Iar durerea vieții cu tristețea firii,
Leagănă din patimi lacrima iubirii!
Ce splendori uitate ar putea să lege,
Omenirea iară cu naturi betege,
Derulând...
Un astm îmi chinuie duios,
Tot sensul existenței mele,
Dar eu sărman neputincios,
Mai sper să urc până la stele.
Deși mi-e greu să mai colind,
În lume sfinte idealuri,
Eu pasul vremii mi-l întind,
Să urc până nu cad în valuri!
Drumul meu săpat în piatră,
Șuieră sub mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Dureros să te revolți!
El se pierde-n oarba lume,
Mângâiat numai de vânt,
Căci nu vrea, acum, anume,
Viu, nemuritoru-i cânt!
Neștiința bate-n praguri,
Noi gândiri imperiale,
Ifose hapsâne-n ranguri,
Vor sublime osanale!
Mutre acre-n vorbe zee,
Când ne dojenesc subtil,
Parcă-s vânturi alizee,
Pustiind dune doctile!
Ce-i mai trist că fac senzații,...
Am trecut, de mine tot, gonind durerea,
Am lăsat, necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațul tânăr de bărbat.
Știu, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu mi-i dat, cât veacul, poate, să trăiesc,...
Au trecut milenii, tot gonind durerea,
Ne-au rămas necazuri, care mai străbat,
Dar, am strâns iubirii, toată alinarea,
Ogoită-n brațe, care-n ritmuri bat!
Știm, că vremea trece, roită-n lumină,
Nu ni-i dat cât veacul, încă să trăim,...
De unde..., prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce..., îmi par acum, străini,
Copii, toți, la față?
De ce..., isteț, nu mai pricep,
Tulburătoarea fire?
De ce..., când verile încep,
Nu tremur, de iubire?
De ce..., în...
Îndrăgind dureri, ca orișicine,
Altoind necazuri, cu iubirea,
Și cântând, a vremii care vine,
Naști Poete-n lume..., nemurirea!
Ce trist, să stai, s-aștepți să mori,
Cum moare-o gâză, după ploaie,
Când ai fost fulger, printre nori,
Și ploaie, vremii ce ogoaie!
Să te strecori grăbit și lent,
Să joci un teatru, cu oricine,
Să fii mereu..., un repetent,
Când...
Râs, în scorbura durerii,
Plânge, trupul meu beteag,
Doară gândul mângâierii,
Intuiește..., alt meleag!
Plâns, în scorbura durerii,
Râde, trupul meu beteag,
Când, vreo rază a-ntremării,
Se prelinge..., prin hogeag!
Râs și...
Tu vii..., în valuri, dragi tăcerii,
Te sui, în pomi, să nu te văd,
Și suni, din frunze, farmec serii,
Și râzi, șireato..., trist, cum șed!
Timid..., mă crezi, din stripa ierbii,
Plăpând..., din fire, când m-agit,
De teamă, să mă...
De câte ori, prin cimitire,
Mă poartă, pași de-nmormântare,
Răzleț, sub pomi, torc elixire,
Și, parcă zbor, în altă zare!
Un freamăt veșnic, de pădure,
Mă cheamă-n triluri felurite,
Au cine-ar sta să mai îndure,
Cântări și pravili...
Îndrăgeai, atât de mult,
Dragostea de oameni,
Astăzi, când te mai ascult,
Cu..., Satana semeni!
Ce frumos, cântai, demult,
Dulce farmec, vieții,
Astăzi, când te mai ascult,
Simt..., tristețea feții!
Îndrăgeai, atât de mult,...
Când treci prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf!
Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu!...
Un suflet trist și solitar,
O tremurare, în amar,
Răceala unui mitic Zeu,
Comori de artă curcubeu,
Acestea toate, simt și eu.
Iubiri mărunte și iubit,
Un car, de minte răvășit,
Cinstire fără bogăție.
Norocul, goală sărăcie,...
La geam îmi bate anul nou,
Trecutul lui îl simt acum,
Și o tristețe greu mă prinde,
Când sună glasuri de colinde.
De ce tristețea azi te prinde,
Când sună glasuri de colinde?
De ce trecutul vama arde,
Când anul nou îți cântă...
Cu grai bătut în ritm sprințar,
Alung necazuri și amar,
Seninul faptelor mereu,
Îl strâng în brâu de curcubeu,
Iubiri mărunte risipesc,
Când grabnic alte încropesc,
Din car de minte potrivit,
Cânt vers, în taină licărit....
Când răsare blânda lună,
Cu un dulce, trist regret,
Ea în suflete adună,
Nerăbdarea, în secret.
Liniștea încet o lasă,
Să coboare-n orice loc,
Noapte bună-n orice casă,
Și iubirilor..., noroc.
De unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
Tristețea unor catedrale,
O simți din bolți până în praguri,
În șirul lung de osanale,
Pe ziduri care plâng de veacuri.
Icoane, șterse de credința,
Atâtor buze tremurate,
Își dau cu greu acum silința,
Splendori ascunse să...
