Poezii despre Tristețe, pagina 3

72 poezii despre tristețe

Când lutul aleargă! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când lutul tânăr aleargă-n picior,
De mult e bătut de alții cu dor,
Și sprinten sare de-i joc arzător!

Necazuri n-are! Dureri nu-l cearcă,
Voios își bate joc de vre-o Parcă,
Și trece senin vâslind la barcă.

Când soare torid, când...

17 dec 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Icoane supte! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

De tac altare-n glas de clerici,
Ori doruri ard din dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
Din praguri roase te mângâie.

Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Ce tainic îmi roiesc ființa,
Neprihănitelor surate....

10 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

La voi gândesc! (V)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Deși par clipă fără rost,
Mi-i geniul ordine divină,
Prin haos trist samsar anost,
Petrec o unică lumină.

La voi gândesc sărmani gropari,
Cum simplu mă veți da uitării,
Pe când o seamă de măgari,
Vor stoarce lacrimi adunării.

15 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Icoane supte!

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Tristețea sfintelor biserici,
O simți din fresce tămâiate,
Tristeți sărută catedrale,
Prin fresci cu fețe tămâiate.

09 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Icoane supte! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Tristețea unor vechi biserici,
O simți de intri cum mângâie,
Altare lungi fără de clerici,
Și fumuri blânde de tămâie.

09 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Eu plâng! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n valul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad în urma sapei.

Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Care nu lasă urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderea de nume.

17 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Icoane supte! (IV)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când dorm altare-n guri de clerici,
Când doruri ard în dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
O simt din praguri cum mângâie.

Din fumuri iscodesc silința,
Neprihănită să arate,
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate....

09 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Eu plâng! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.

Asemeni plâng pe cei bătrâni,
Când mor fără de urme,
Că nu-i tristețe la români,
Ca pierderi dragi de nume.

17 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Mai! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Mai slăvit visării noastre,
Multora tu întârzii,
Chiar de-s zările albastre,
Aura de poezii!

Chiar de uzi cu apă vie,
Pomul trist și infantil,
N-o să-ți crească razachie,
Tulburând al vieții stil.

30 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Speranțe aripe de vis! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Astmatic recompun conture,
Din vremea când eram flăcău,
Când fremătam ca o pădure,
Când eu eram stăpânul meu.

Vederea uită vechi conture,
Dar mintea sprintenă de Zeu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu....

09 mai 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Apus! (II)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Arămind amurgul iară,
Vremea sună solitară,
Dor de vis în prag de seară,
Eu vibrez iubirea-n pară.

Foșnitoarele poiene,
Cată ochii cu sprâncene,
O cohortă de lumină,
Mă sărută când se-nclină.

Tot altarul de jăratec,
Piere...

02 iun 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Schimbare! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Cupola cea albastră de-ar ține ani în șir,
Chiar soarele iubit ar nimici natura,
Tot ce-i în jurul nostru-ar fi un cimitir,
Iar setea fără margini ar devora făptura.
Dar nu se-ntâmpl-acestea și nori îmbietori,
Chiar și-n pustiuri duc,...

1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Când lutul aleargă! (I)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Când lutul tânăr aleargă-n picioare,
Din tați în bunici el bate cărare,
Și sprinten sare-n joc la sărbătoare.
Necazuri n-are și dureri nu-l cearcă,
De moarte râde când plânge, parcă,
Și trece lin prin toate ca o barcă.
Când soare...

17 dec 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Icoane supte! (III)

Caiet - Poezii - Laborator - 1969

Tristețea unor vechi biserici,
Simțirea noastră o mângâie,
Când prin altare fără clerici,
Adie-o boare de tămâie.

09 apr 1969
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Drumul meu!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Drumul meu e drum de piatră,
Sfărâmat de mii de roți,
Ca un cântec trist de șatră,
Din ghiocuri și netoți.

Ce duhuri nevăzute poartă,
Povara sorții, ispitind?
Nădejdea e o biată artă,
Ce-și taie creanga-ncet iubind.

Și de-o...

1970-05
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Toamnă!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Mi-i sufletul atât de trist,
În dimineața asta clară,
Cum e credința întru Crist,
Dogmatica ei milenară.

Și mă învălui în noian,
De sonuri care bat în tragic,
De parcă am primit un an,
Și tot în jur îmi pare magic.

Mă mângâie...

1970-07
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

Când trec prin sate!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

Când trec prin sate cu mașina,
Și mai zăresc case cu stuf,
Simt cum se tulbură lumina,
Și timpul prinde-n nări năduf.

Și mă cuprinde o tristețe,
Că mai apar în drumul meu,
Cupole-n ochiuri plângărețe,
Rămase de la Dumnezeu....

19 aug 1970
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

De câte ori!

Caiet - Constantin Obadă - 1970

De câte ori prin cimitire,
Mă poartă pașii după moarte,
Răzleț sorb tainic elixire,
Dorinței vii zburând departe!

Un freamăt veșnic de viață,
Mă cheamă-n triluri din cuibare,
Încât îndoliata-mi față,
Vioaie dintre morți apare....

05 aug 1971
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre tristețe

La mormântul lui Aron Pumnul

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge- antică fruntea ta;
Acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr; se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica vibrândă a clopotelor jale
Vuieşte în...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre tristețe

Spre suvenire

Dacă vreodată în lunga-ţi cale,
Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un...

1866
Mihai EminescuPoezie de Mihai Eminescu despre tristețe