Când, de la țărmuri verzi, în larguri pleacă,
Odoare scumpe, răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea, și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori, ard nădufuri.
Nerăbdători, prind toți, câte-o timonă,
Teribili lupi, să nu cedeze...
Sus pe culme bradul verde
Sub zăpada albicioasă
Printre negură se pierde
Ca o fantasmă geroasă,
Şi priveşte cu-ntristare
Cum se primblă prin răstoace
Iarna pe un urs călare,
Iarna cu şapte cojoace.
El se scutură şi zice:
În...
Mor copii pe drumuri, iar Biafra..., plânge,
Mor..., visând la pâine, înecați în sânge.
Foamea, în orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă, hoarde de tătari.
Omenire surdă, care miști rachete,
Cum lași tu să moară, un popor...
Cum roua nopții din sticliri,
Spoiește plaiuri, solitare,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Spoiește soarta lumii clare!
Din prag de veac am tot sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar, câți martiri au înflorit,
Pădurea morții, nu știm...
Din lupte-am prins, clipa-nălțării,
Și-n stol, cu alte mai betege,
Am rostuit, altare țării,
Și omeniei..., altă lege!
Eroi, cu chipuri istovite,
Nocturni pândari, pe căi alpine,
Noi, n-am furat de foame vite,
Nici fete-n drum,...
Cum este roua-n trandafiri,
Atunci când vremea se cuvine,
Din vinul sfânt, plin de iubiri,
Am prins inelelor rubine.
Cu patimi grele le-am cioplit,
Cu suflete de sfinți și fameni,
Cu suferinți le-am repilit,
Și azi, în ele văd...
Cum roua-n flori de trandafiri,
Sporește, luciu-n nopți senine,
Tot astfel, vraja din iubiri,
Sporește soarta lumii-n bine.
În veacul nostru au sporit,
Lumini mileniului ce vine,
Dar câți martiri au înflorit,
Livada morții, nu...
Plâng copii pe drumuri în Biafra surdă,
Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?...
Plâng copii pe drumuri în Biafra surdă,
Pâinea n-o mai știu, nici lapte nici urdă,
Foamea e-n orbite, crește globii mari,
Burțile răsună, hoardă de tătari.
Surdă omenire care urci rachete,
Cum de lași să moară un popor sub soare?...
Mor copii pe drumuri în Biafra țară,
Mor cătând o pâine din zori până-n seară,
Foamea din orbite, scoate globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.
Omenire surdă care iști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...
Mor copii pe drumuri și Biafra plânge,
Mor visând la pâine, înecați în sânge,
Foamea din orbite, crește globii mari,
Prin stomacuri urlă hoarde de tătari.
Surdă omenire, care miști rachete,
Cum lași tu să moară un popor sub soare?...
Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Băiatul mamii răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni nădufuri.
Când plin de sine urcă dârz în luntre,
Are de gând să nu cedeze cârma,
Duioasa...
Când de la țărm uman în larguri pleacă,
Odorul chipeș răsfățat în pufuri,
Nu știe ce-s dureri, ce-i foamea seacă,
Nici că sub soare bat furtuni, nădufuri.
Când plin de sine urcă falnic puntea,
E hotărât să nu cedeze mării,
Duioasa...
Când de la țărmuri verzi în larguri pleacă,
Odoare scumpe răsfățate-n pufuri,
Nu știu durerea și nici foamea seacă,
Și că mai bat furtuni, ori ard nădufuri.
Nerăbdători prind toți câte-o timonă,
Teribili lupi să nu cedeze mării,...
Din Berlin la Potsdam merge
Drum de fier, precum se ştie.
Dară nu se stie încă
C-am luat bilet de-a trie,
C-am plecat de dimineaţă
Cu un taler şi doi groşi...
Şi de gât cu blonda Milly,
C-ochi albaştri, buze roşi.
Zice Brahma,...
Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri...
Brâncușiană
E dalta lui Brâncuși o formă sacră
de viață și cu foame de neant
și nemurirea peste zbor consacră
coloana infinitului pedant
E dalta lui Brâncuși tăcerea sacră
când șlefuiește poarta-ntr-un sărut
cu lacrima de dor...
