Din toate-i om, spre tot ce-i om!
Cum pomii vremii, din semințe,
S-au dat cu vânturi, tot în joacă,
De s-au ales ei cei mai falnici,
Mai drepți, mai buni, și mai ornați,
Din soare mult, din apa mării,
Tot astfel omul s-a tot tras,...
Planeta vie-a lumii noastre,
Sclipește-n depărtări astrale,
Candori spoite, zări albastre,
Ce par visate, ideale!
Dar cînd o vezi, ce greu respiră,
Din fumul neroziei noastre,
Oricât i-am mai cânta din liră,
Ea strânge-n farmece,...
Ieri, eram lumea de mâine,
Azi, suntem, lumea de ieri,
Ieri, zburam în zări senine,
Azi, zburăm spre nicăieri!
Ieri, purtam în ritmul străzii,
Sprinteni, veacul în spinare,
Azi, stăm tribuni parăzii,
Nimbi, de glorii și uitare!...
Ploaia, cade stol de păsări,
obosite pe vapoare,
iar din miezul nopții, sumbre,
dorul meu soarbe din ploaie,
dulci răcori, de vis spumos!
O neliniște, cuprinde,
sufletu-mi înnamorat!
Vara patimii ascunsă,
iscă-n ochi bobiți de...
Din țara doinii, mă desprind,
Plăieș bălan de poezie!
De câte ori, sprințar colind,
Mai semăna-vei armonie?
Din arderi grele mă desprind,
Arcaș, cântării ideale,
Sprințar vestind, ca un colind,
Candoarea strălucirii tale!
Din ramuri tinere mă trag,
Sfios, spre rădăcină,
Ca din adâncuri să propag,
În primăveri..., lumină!
Îmi port durerea mea zâmbind,
Să nu mă simtă cei din jur,
Și omenește cumpănind,
Ard ca un bec sub abajur!
De-ar ști ei bunii că mai sus,
Durerea mea e-ndoliată,
o..., câte n-ar avea de spus,
Iubiții mei la vre-o serată!
Ei...
În blocu-n care locuiesc,
Acum, în miezul iernii grele,
Steluțe-n geamuri strălucesc,
Cu gerul, spiralat în ele!
Albit, printre fisuri se-arată,
Tremurător, să se-ncălzească,
Nepresimțind clipa ingrată,
Ce stă la pândă, să-l...
Voi, cu gânduri solitare,
Rătăcite, în pustiu,
Nu sperați, albastră mare,
Fericirii, că nu știu!
Fericirea, e-o poveste,
Arcuită în delir,
Când vibrează-n dulce veste,
E în drum, spre cimitir.
Nu mai pierdeți, sfinte clipe,...
Preludiu-mi sună din alt veac,
Rostogoliri în spații,
Eu, visător, pe-al lumii lac,
Par, îndrăgit..., de Grații!
În nopți, se trece strălucind,
A verilor vecie,
Lăsând, doar un sfios colind,
Nădejdii-n drumeție!
Dar, cum...
De dorul tău, am zăbovit,
Iubire-n orice vreme,
De dragul tău, am fost lovit,
Cu mii de anateme!
Dar, niciodată n-am căzut,
Din preajma ta, în goluri,
Și ochii buni nu te-au văzut,
Schimbată-n alte roluri!
Căci tu, din visul...
Profet, visând la ce rămâne,
Eu, las în urmă, dulci repere,
Cum soare nou, topit în grâne,
Visează, vremea altor ere!
Și mi-i teamă că lumina,
Pe care azi o strâng din sonuri,
Nu va-nflori cu spor grădina,
Lumii de mâine, cu-alte...
Îndrăgind dureri, ca orișicine,
Altoind necazuri, cu iubirea,
Și cântând, a vremii care vine,
Naști Poete-n lume..., nemurirea!
Din trupul meu, cuprins de-o boală,
Tu, zi senină-mprăștii norii,
Și îmi redai aceiași fală,
Ce-o poartă-n inimi muncitorii!
Căci tu ești ziua-n care țară,
A biruit pe veci urgia,
Și cât prin vremi, va fi o vară,
Vei fi slăvită-n...
În mine, scad treptat lumini,
Din vremi, când mai erau altare,
Când toată liota de spini,
O pârjoleam cu-n nimb de soare!
În mine, scad treptat lumini,
Regrete-n clipe solitare,
Și parcă simt dureri de spini,
Și parcă-ntunecă-n...
Eu, văd cum depărtarea, ne iscă din iluzii,
O moară veșniciei, ce macină confuzii,
Sporite fericirii, cu oaze din pustiuri,
Duc caravana lumii, cu morții în sicriuri!
Așa ne prinde, setea morții,
Când, rătăcim dup-o femeie,
Ne ogoim gândirea, sorții,
Cu vis de ploi, și curcubee!
Și-am vrea să bem, din vreo fântână,
O apă vie-ntinerită,
Dar, anii toți, ne cad din mână,
Goniți, de-o clipă fericită!
Când țara ta, o tot străbați,
Poete, dăscălind cuvinte,
Nu-i ocoli, pe cei plecați,
Din vremi, aducerii aminte!
Când trec uitate, vechi povești,
Și bunul simț, iese din fire,
Menirea ta e să ivești,
Un cântec..., de tămăduire!...
Când țara ta, o tot străbați,
O bați, cu inima fierbinte,
Iubind-o, prinzi ai tot cânta,
Chiar dacă..., mergem înainte!
Copiii care urcă-n viață,
Adesea, plâng, fără să știe,
Tu ești, acel care-i învață,
Ce-i bun, ori rău, ce-i...
Noaptea, ies din mine,
Și cobor din stele,
Ziua, urc destine,
Și apun cu ele!
Dar, ies lună plină,
Pază veșniciei,
Și mă-ntorn lumină,
Dulce-n mustul viei!
Căci nu-s universuri,
Mai presus de om,
Cum nu sunt, nici ramuri,...
Sirop de praz cu miere, macerat la rece, pentru bronșite
Poezie de